Урок 37

D-l Goe

după I. L. Caragiale

 Ca să nu mai rămână repetent și anul acesta, mam'mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă la București.
 Foarte de dimineață, dumnealor, frumos gătite, împreună cu tânărul Goe așteaptă cu multă nerăbdare trenul accelerat care trebuie să le ducă la București.
 Trenul în care se vor urca ajunge în Gara de Nord la opt fără zece. Domnul Goe este foarte impacientat și zice încruntat:
 — Mam'mare, de ce nu vine? Vreau să vină!
 — Vine, vine acuma, puișorul mamei! răspunde cucoana. Și sărută pe nepoțel, apoi îi potrivește pălăria.
 Sosește trenul și nu stă mult.
 Vagoanele sunt pline. Dar cu puțină bunăvoință din partea unor tineri politicoși, care merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru doamne. Trenul a plecat. Goe nu intră în cupeu; vrea să șadă pe coridor, cu bărbații.
 — Nu!.. nu e voie să scoți capul pe fereastră, mititelule! zice unul dintre tineri lui d-l. Goe și-l trage puțin înapoi.
 — Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul, smuncindu-se.
 Și, după ce se strâmbă la urâtul, scoate iar capul. Dar n-apucă să răspundă ceva urâtul și mititelul își retrage îngrozit capul gol înăuntru și începe să zbiere:
 — Mamițoo! mam'mare! tantii!
 — Ce e? ce e? sar cucoanele.
 — Să oprească! zbiară și mai tare Goe, bătând din picioare. — Mi-a zburat pălăria! Să oprească!
 În acest moment, conductorul intră să vadă cine s-a suit de la stația din urmă.
 — Biletele, domnilor!
 Cucoanele arată biletele dumnealor, explicându-i d-lui conductor de ce nu poate să facă același lucru și d-l Goe; biletul era în panglica pălăriei și dacă a zburat pălăria, a zburat cu panglică și cu bilet cu tot. Dar băiatul avea bilet...
 — Parol! chiar eu l-am cumpărat! zice tanti Mița.
 Conductorul însă nu înțelege, pretinde bilet: dacă nu, la stația apropiată trebuie să-l dea jos pe d-l Goe. Așa scrie regulamentul: dacă un pasager n-are bilet, i se ia o amendă de 7 lei și 50 de bani și este dat jos din tren la orice stație.
 — Ce e vinovat băiatul, dacă i-a zburat pălăria? zice mam'mare.
 — De ce a scos capul pe fereastră? Eu i-am spus să nu scoată capul pe fereastră! zice urâtul.
 — Nu-i treaba dumitale! Ce te-amesteci d-ta? zice tanti Mița urâtului.
 — Uite ce e, cucoană, zice conductorul, trebuie să plătiți un bilet.
 — Să mai plătim? N-am plătit o dată?
 — Și pe deasupra un leu și 25 de bani.
 — Și pe deasupra?
 — Vezi, dacă nu te-astâmperi? zice mamița și-l zguduie pe Goe de mâna.
 — Ce faci, soro? Ești nebună? Nu știi ce simțitor e? zice mam'mare.
 În sfârșit n-au ce să facă. Trebuie să se hotărască să plătească biletul pe care are să-l taie conductorul din carnetul lui. Păcat însă de pălărie. Mam'mare scoate din sacul ei un beret...
 Mam'mare rămâne în coridor, pe un geamantan străin, ca să păzească pe Goe, să nu se mai întâmple ceva puișorului. Puișorul vede o linie de metal în colțul coridorului, care are la capătul de sus o mașină cu mâner. Se suie în picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul mașinii și începe să tragă.
 — Șezi binișor, puișorule, să nu strici ceva! zice mam'mare.
 Trenul își urmează drumul de la Periș către Buftea cu mare viteză. Dar pe la mijlocul kilometrului 24, deodată se aude un șuier, apoi semnalul de alarmă, trei fluiere scurte, și trenul se oprește pe loc, producând o zguduitură puternică.
 — Ce e? ce e? Toți pasagerii sar înspăimântați, la ferestre, la uși, pe scări...
 — Goe! Puișorule! Goe! strigă tanti Mița și se repede afară din compartiment.
 Goe este în coridor ... De ce s-a oprit trenul?
 Cineva, nu se știe din ce vagon, a tras semnalul de alarmă.
 Din ce vagon?
 Cine poate ghici în ce vagon era ruptă ața plumbuită a manivelei? Ciudat! Tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria. Cine? Cine a tras manivela? Mam'mare doarme în fundul cupeului cu puișorul în brațe. Nu se poate știe cine a tras manivela.
 Trenul pornește în sfârșit și ajunge în București cu o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară. Mam'mare așază frumușel beretul lui Goe, îl scuipă pe puișor să nu-l deoache și-l sărută dulce.
 Apoi cucoanele se suie cu puișorul în trăsură și pornesc în oraș.

Vocabular

Expresii

la stáția apropiátă на ближайшей станции
nu e vóie să scoți cápul pe fereástră нельзя высовывать голову в окно
ce treábă ai tu, urấtule? а тебе какое дело, образина?
a báte din picioáre топать ногами
cíne s-a suít la stáția din úrmă кто сел на последней остановке
paról честное слово
dácă nu в противном случае
nu-i treába dumitále это не ваше дело
ce te-amésteci d-ta? что вы вмешиваетесь?
uite се e вот что
pe deasúpra над, сверху, зд.: сверх стоимости
șezi binișór сиди спокойно
cu máre vitéză на большой скорости
îl scúipă să nu-l deoáche поплевывает на него от дурного глаза

Употребление форм личных местоимений в функции прямого или косвенного дополнения

Когда прямое дополнение стоит перед глаголом, то в качестве второго прямого дополнения употребляется соответствующая форма личного местоимения в Acuzativ, которая согласуется в роде и числе с прямым дополнением. Например:

Acest film l-am văzut.

В том случае, когда прямое дополнение, выраженное одушевленным существительным или личным местоимением, стоит после глагола, то в большинстве случаев также следует употреблять соответствующую форму личного местоимения в Acuzativ, которая согласуется в роде и числе с прямым дополнением. Например:

Am văzut-o pe Elena. Îl cunosc pe Ion.

Если прямое дополнение, стоящее после глагола, выражено неодушевленным существительным, то форма личного местоимения Acuzativ не употребляется: Am văzut acest film. Am citit aceste cărți.

Когда косвенное дополнение, выраженное существительным или местоимением в Dativ, стоит перед глаголом, то в качестве второго косвенного дополнения употребляется соответствующая форма личного местоимения Dativ, которая согласуется в роде и числе с косвенным дополнением. Это же правило распространяется в основном на те же случаи, когда косвенное дополнение Dativ стоит после глагола. Например:

Lui Mihai i-am spus să vină или Noi i-am spus lui Mihai să vină.

Когда косвенное дополнение Dativ, стоящее после глагола, выражено неодушевленным существительным, форма личного местоимения Dativ не употребляется.

Супин – причастие с предлогами и его употребление

Причастие любого глагола, употребляющееся с предлогами de, la, din, pentru (de făcut, la pescuit, pentru scăldat, din mers etc.), называется супин (supin). Супин называется также достигательным наклонением, так как он выражает действие предстоящее, с оттенком долженствования, цели, намерения, предназначения. Долженствование и предназначение передаются чаще супином с предлогом de.

Acestea sunt rufele de spălat. — Это белье для стирки.
Eu am mult de învățat. — Мне еще много нужно выучить.
El avea 4 copii de hrănit. — Он должен был кормить четырех детей.

Глаголы a avea и a fi часто требуют супин для выражения цели и намерения.

Am de îndeplinit о misiune grea. — Мне нужно выполнить сложную миссию.
Е de câștigat un premiu. — Нужно выиграть приз.

Некоторые прилагательные и существительные требуют после себя супин. Например:

О carte bună de tipărit. — Хорошая книга для печати.
Casă bună de dărâmat. — Хороший дом под снос.
Vilă de închiriat. — Вилла в аренду.
Prilej de vorbit. — Повод поговорить.

Nevoia învață pe om

după Anton Pann

 Acum vreo cincizeci de ani, un țăran venea, într-o seară, de la câmp. Drumul său spre sat trecea printr-o pădure. Țăranul își îndemna mereu caii: hii, Surule! hii, Murgule!
 Dar drumul era cam stricat și căruța destul de veche. Când să treacă un șanț, se auzi o trosnitură și caii o luară într-o parte. Se rupsese crucea căruței.
 Omul coborî supărat. Privi căruța și oftă adânc. Luă barda din căruță, alese o cracă mai dreaptă dintr-un copac și o ciopli cum se pricepu mai bine. O legă cu sârmă la căruță și astfel ajunse acasă.
 Fiul său îl aștepta îngrijorat. Tatăl îi povesti de ce a venit târziu. Băiatul întrebă:
 — Cine te-a învățat cum să dregi căruța?
 — Cine să mă învețe? Iaca... nevoia!
 Băiatul ținu minte întâmplarea. Trecură mai mulți ani. Acum, el singur putea mâna caii. Dar, vezi că pe vremea aceea țăranii trăiau rău. Era sărăcie mare. Căruța tot veche și hodorogită era.
 Plecă și băiatul la târg. La întoarcere i se rupse și lui căruța, tocmai în mijlocul pădurii.
 Băiatul striga:
 — Nevoie, vino de-mi fă căruța! Dar nu răspunse nimeni. El strigă din nou, se rugă să vină să-l ajute sau măcar să-l învețe... Dar degeaba...
 Se apucă singur de lucru. Cu barda, cu lemne cioplite frumos, cu sârmă și cuie el drese căruța.
 Acasă, povesti tatălui său ce pățise.
 — Vezi? nevoia te-a învățat! — spuse bătrânul.
 — Dar de unde! Am dres-o singur.
 Văzând că tatăl său râde, băiatul începu să râdă și el. Înțelesese vorba.

Prietenul la nevoie se cunoaște

după Anton Pann

 Doi prieteni merg prin pădure. Deodată iese înaintea lor un urs. Unul, de frică, se urcă, repede într-un copac. Celălalt se întinde la pământ și se preface mort.
 Ursul vine la el și-l miroase. Văzând că nu răsuflă, ursul, care nu mănâncă mortăciuni, îl lasă și pleacă.
 Prietenul din pom îl întreabă pe cel de jos:
 — Ia spune-mi, ce ți-a șoptit ursul la ureche?
 Celălalt răspunde:
 — Mi-a spus că altă dată să nu mai călătoresc cu un prieten ca tine.

Exerciții

1. Copiați din textul ,,D-l Goe“ propozițiile care conțin forme accentuate și neaccentuate ale pronumelor personale.

2. Subliniați în textul „Nevoia învață pe om“ propozițiile care conțin pronume personale. Analizați formele lor și traduceți-le.

3. Puneți formele necesare ale supinului:

1. Eu voi fi foarte ocupat astăzi, căci mai am mult . 2. E ușor dar greu . 3. El mai are mult . 4. Dacă ei nu-s acasă, nu-i nimic , voi încerca să mai telefonez o dată diseară. 5. Mai am câteva detalii. 6. Până la primăvară mai am câteva examene. 7. E greu despre ce este vorba, căci raportorul vorbește foarte încet. 8. Elena mai are două exerciții. Schița aceasta e mai ușor decât cealaltă. 9. Mi-au mai rămas două scrisori . 10. Treceți pe la mine, căci avem împreună. 11. Ca să-și îndeplinească planul lunar, această editură mai are încă vreo opt cărți.

4. Declinați următoarele substantive și adjective cu articolul hotărât și nehotărât, la singular și plural:

tânăr politicos, cucoană gătită, tren accelerat, băiat vinovat, stație apropiată, vagon plin, linie metalică, geamantan străin, mamă mare, fluier scurt, zguduitură puternică, mare viteză, ață plumbuită.

5. Puneți verbele dintre paranteze la Condiționalul-optativ prezent sau perfect:

1. Eu (a vrea) să mă duc diseară la cinema. 2. Dacă el (a învăța) mai mult, (a fi) cel mai bun student din grupa lor. 3. Eu (a propune) următorul program de sărbători. 4. Dacă dumneavoastră (a avea) timp, (a merge) cu mine la teatru? 5. Eu (a trebui) să mă pregătesc pentru această conferință. 6. Dacă (a se face) mai frig, (a merge) la patinaj. 7. Dacă el (a învăța) aceste cuvinte, (a traduce) fără dicționar. 8. Dacă dumneavoastră (a citi) ziarul (a ști) despre ce este vorba. 9. Dacă noi (a avea) bani, (a cumpăra) câteva dicționare. 10. Dacă eu (a ști) că trenul va sosi fără întârziere, l- (a aștepta). 11. Dacă (a primi) banii la timp, (a putea) face cadourile necesare.

6. Găsiți sinonimele cuvintelor:

a promite, impacientat, a potrivi, a face loc, a ședea, a zbiera, a se sui, a pretinde, a se da jos, a se amesteca, a se hotărî, o viteză, o zguduitură, înspăimântat, ciudat.

7. Găsiți antonimele cuvintelor:

tânăr, bunăvoință, rar, plin, vinovat, apropiat, puternic, a rămâne, deasupra, afară, a opri, în fund, a coborî, dulce, oraș.

8. Formați familiile cuvintelor:

a întârzia, a păzi, semnal, spaimă, un șuier, a arăta, urât, a potrivi.

9. Deschideți parantezele și puneți verbele la conjunctiv prezent:

1. Aflându-se la Moscova, ei au vrut (a vizita) câteva muzee și (a viziona) câteva spectacole. 2. Rugați-i să aștepte puțin, căci el trebuie (a veni) peste un sfert de oră. 3. Aș vrea (a se duce) diseară la cinema, dar încă n-am bilete. 4. Ei au hotărât (a discuta) această chestiune împreună cu părinții lor. 5. Acum el nu este acasă, însă puteți (a-l găsi) la serviciu. 6. Dacă vrei (a nu întârzia), trebuie (a te grăbi). 7. La ce oră trebuie (a fi) la universitate? 8. Eu trebuie (a fi) zilnic la ora 9 dimineața. 9. Doriți într-adevăr (a studia) limba română? 10. Da, am hotărât (a învăța) serios limba română, deoarece am nevoie numaidecât de această limbă.

10. Extrageți din textul de mai jos toate verbele:

 Trenul în care se vor urca ajunge în Gara de Nord la opt fără zece. Domnul Goe este foarte impacientat și zice încruntat: — Mam'mare, vreau să vină trenul. Sosește trenul! Vagoanele sunt pline. Dar cu puțină bunăvoință din partea unor tineri politicoși care merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru doamne. Trenul a plecat.
 În acest moment intră conductorul să vadă cine s-a suit la stația din urmă. Cucoanele arată biletele dumnealor, explicându-i domnului conductor ce i s-a întâmplat lui Goe. Biletul lui era în panglica pălăriei și, dacă a zburat pălăria, a zburat cu panglică și cu bilet cu tot. Dar băiatul avea bilet...

11. Răspundeți la următoarele întrebări:

1. Cine este d-nul Goe? 2. Ce alte schițe de Ion Luca Caragiale ați mai citit? 3. Pe cine critică scriitorul în această schiță? 4. Când și unde se petrece acțiunea schiței? 5. De ce erau pline vagoanele de pasageri? 6. Ce pozne face neastâmpăratul Goe în timpul mersului trenului? 7. Cum ne este zugrăvit conductorul? 8. Ce se întâmplă pe drumul de la Periș către Buftea? 9. În ce vagon era ruptă ața plumbuită a manivelei? 10. Când ajunge trenul la București? 11. Ce atitudine are familia lui Goe față de poznele copilului? 12. Prin ce v-a plăcut această schiță?

12. Puneți zece întrebări la textul „Nevoia învață pe om“.

13. Puneți prepozițiile sau adverbele corespunzătoare:

N-au ce să facă . Trebuie să se hotărască să plătească biletul pe care are să-l taie conductorul carnetul lui. Păcat însă pălărie. Mam'mare rămâne coridor un geamantan străin, ca să păzească Goe, să nu se mai întâmple ceva puișorului. Puișorul vede o linie metal colțul coridorului, care are capătul sus o mașină mâner. Se suie picioare geamantan, pune mâna mânerul mașinii și începe să tragă. Trenul își urmează drumul Periș Buftea mare viteză. Se auzi un șuier mijlocul kilometrului 24.

14. Deschideți parantezele și puneți verbele la timpurile corespunzătoare:

1. El a plecat fără (a ne lăsa) adresa. 2. El mi- (a lua) dicționarul, fără (a cere) permisiune. 3. Articolul, tradus de domnul Ionescu, (a fi) foarte interesant. 4. Deoarece (a fi) foarte obosit, fratele meu (a hotărî) (a rămâne) acasă. 5. Nuvela pe care (a vrea) (a vă povesti) este foarte interesantă. 6. Aceste cărți (a se vinde) la toate librăriile. 7. Caietele el și le- (a uita) acasă și de aceea ieri (a trebui) încă o dată (a scrie) exercițiile. 8. În timpul recreației, studenții deseori (a se plimba) prin coridoare și (a fuma) țigări. 9. Seara, la cămin, unii studenți (a juca) șah, alții (a privi) televizorul. 10. În timp ce profesorul (a explica), studenții (a asculta) cu mare atenție. 11. Dacă nu (a fi) prea obosit diseară, voi citi neapărat acest articol. 12. Trenul (a se opri) și toți pasagerii (a ieși) pe peron.

15. Numiți substantivele corespunzătoare următoarelor verbe și adjective:

a repeta, a promite, gătit, a aștepta, impacientat, încruntat, a săruta, politicos, binevoitor, apropiat, urât, îngrozit, străin, puternic, înspăimântat, a se repezi, rupt, a întârzia, a porni, frumușel.

16. Scrieți cu cuvinte numeralele ordinale corespunzătoare următoarelor numerale cardinale:

1, 5, 10, 20, 50, 35, 42, 116, 125.

17. Puneți întrebări la toate părțile de propoziție:

 A. Acum vreo cincizeci de ani, un țăran venea, într-o seară, de la câmp. Drumul său spre sat trecea printr-o pădure. Drumul era cam stricat și căruța destul de veche. Când să treacă un șanț, se auzi o trosnitură și caii o luară într-o parte. Se rupsese crucea căruței. Omul coborî supărat. Privi căruța și oftă adânc. Luă barda din căruță, alese o cracă mai dreaptă dintr-un copac și o ciopli cum se pricepu mai bine.
 O legă cu sârmă la căruță și astfel ajunse acasă.
 B. Ciudat, că ața plumbuită a manivelei era ruptă tocmai în vagonul de unde zburase mai adineauri pălăria. În fundul cupeului cu puișorul în brațe dormea mam'mare. Nu se poate ști, cine a tras manivela. Trenul se oprește în sfârșit, și ajunge la București cu o întârziere de câteva minute. Toată lumea coboară. Mam'mare așază frumușel beretul lui Goe, îl scuipă pe puișor să nu-l deoache și-l sărută dulce.

18. Traduceți în românește:

1. До обеда он будет занят, позвоните ему лучше после обеда.
   
2. Возможно, что он возвратится через несколько дней и тогда вы с ним поговорите.
   
3. Я чувствую себя обязанным ей помочь, а вы как полагаете? Я полагаю, что это правильно.
   
4. Письмо, о котором идет речь, было послано авиапочтой.
   
5. Мы рассчитываем на вас, приходите обязательно.
   
6. В детстве его старший брат имел на него большое влияние.
   
7. Он был бы счастлив узнать, что вы достигли того, чего вы желали; напишите ему об этом обязательно.
   
8. К несчастью, я забыл тетрадь, но теперь уже ничего нельзя сделать.
   

9. Он мне уже давно обещал эти книги, но, несмотря на это, до сих пор еще их не принес.
   
10. Я боюсь, чтобы он не опоздал.
    
11. Он недавно болел и боится простудиться.
    
12. Я люблю вспоминать мое детство.
    
13. Я взял свои книги и отнес их в библиотеку.
    
14. Он не помнит, как это произошло.
    
15. Приходите к нам сегодня вечером, мы купили телевизор.
    
16. Он заказал себе обед и принялся читать газету.
    

17. Он рассчитывает быть в Москве в конце этого месяца.
    
18. Я не помню, куда я положил свои часы.
    
19. Он делает свои домашние задания в университете.
    
20. Я приобрел себе словарь, о котором вы мне говорили.
    
21. Они хотели пригласить вас в театр.
    
22. Он взял мою тетрадь и до сих пор мне ее не возвратил.
    
23. Мы должны обязательно достать эти книги, иначе мы не сможем подготовить этот доклад.
    

Б. Для того, чтобы Гое не остался снова в том же классе на второй год, бабушка, маменька и тетя Мица торжественно обещали свезти его в Бухарест на празднование 10 мая. Решились ли дамы на эту поездку исключительно из любви к своему сыночку, внуку и племяннику, история умалчивает. Как бы то ни было, рано утром 10 мая три вышеупомянутые дамы, одетые по-праздничному, вместе со своим любимцем нетерпеливо прохаживались по перрону вокзала своего родного города. Они дожидались скорого поезда, который должен был доставить их в Бухарест. Известно, что если хочешь попасть в Бухарест в этот торжественный день, то надо встать очень рано. Так и поступили наши дамы. Поезд, на который им предстояло сесть, прибудет еще не скоро, но господин Гое весьма нетерпелив и повелительным тоном сердито говорит бабушке:

— Почему нет поезда?... Я хочу, чтобы он был!
— Сейчас, сейчас будет, мой миленький! — отвечает бабушка и, поцеловав внучка, поправляет на нем шляпу.
Молодой Гое щеголяет в матросском костюме, на голове у него соломенная шляпа с лентой. За ленту шляпы засунут железнодорожный билет. Это сделала тетя Мица, которая утверждает, что «мужчины всегда так прячут билеты».
Поезд приходит переполненный... Благодаря любезности юношей, которые едут до ближайшей станции, наши дамы получают места.

19. Formați propoziții, întrebuințând următoarele cuvinte și expresii:

uite ce e, șezi binișor, cu mare viteză, foarte de dimineață, cu bilet cu tot, semnal de alarmă, ață plumbuită, stația din urmă, bunăvoință.

20. Scrieți un dialog, întrebuințând următoarele expresii și cuvinte:

a rămâne repetent, a promite, gara de nord, tren cu vagoane pline, stația din urmă, stația apropiată, conductorul, biletele, o amendă, un carnet, semnal de alarmă, o zguduitură puternică, o întârziere de câteva minute.

21. Faceți rezumatul în scris și oral al schiței „D-l Goe“.

22. Povestiți cu cuvintele dumneavoastră textul „Nevoia învață pe om“.