Bacalaureat

după I. L. Caragiale

 Când ies de dimineață din casă, o trăsură intră pe strada mea. În trăsură, madam Georgescu, o bună prietenă. Cum mă vede, oprește trăsura.
— Sărut mâna, madam Georgescu, zic eu, apropiindu-mă.
— La dumneata veneam — răspunse cucoana emoționată.
— La mine?
— Da, la dumneata. Trebuie să-mi faci un mare serviciu. La nevoie se arată prietenia; să vedem cât ne ești de prieten.
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă pot...
— Poți... să nu zici că nu poți, știu că poți... trebuie să poți!
— În sfârșit, ce e? Despre ce e vorba?
— Dumneata cunoști pe Popescu, profesorul de filozofie, știu că sunteți prieteni.
— Suntem cunoscuți, e adevărat; dar nu pot să zic că suntem buni prieteni.
— Lasă, știu eu. Trebuie să plecăm numaidecât la el, e vorba despre Ovidiu.
 Și zicând aceasta, cucoana îmi face loc în trăsură. Cititorii trebuie să știe că madam Georgescu are trei copii — Virgil, Horațiu și Ovidiu Georgescu. Virgil este în anul al treilea la facultatea de drept, Horațiu în al doilea, și Ovidiu vrea să intre în anul întâi, la aceeași facultate. Ovidiu a primit nota 3 la examenul de Morală, dar pentru a trece bacalaureatul, are nevoie de 6.
— Unde plecăm? — întreb eu pe madam Georgescu.
— La profesorul Popescu.
— Nu știu unde locuiește.
— Știu eu. La dreapta, birjar.
 Trăsura noastră se oprește.
— Iată, vezi casa aceea, — zice madam Georgescu, — intri în curte apoi te duci la stânga. Acolo locuiește. Eu te aștept aici.
 Cobor din trăsură și pornesc ridicând rugăciuni călduroase la cer, să dea dumnezeu să nu fie acasă domnul profesor de filozofie. Intru, ajung la locuința lui, bat. Cerul n-a vrut să asculte rugăciunea mea: d-l profesor este acasă ... Cum să încep?

Vocabular

Expresii

sărút mấna целую ручку
a fáce un servíciu оказать услугу
la nevóie se arátă prietenía друзья познаются в беде
déspre ce е vórba? о чем речь?
a tréce un exámen сдать экзамен
a ridicá rugăciúni călduroáse la cer горячо молить небо
cérul n-a vrut să ascúlte rugăciúnea mea небо не вняло моей молитве

Склонение личных местоимений 1-го и 2-го лица в Dativ и Acuzativ

* Формы ni, vi объясняются при употреблении безударных форм личных местоимений.

У румынских личных местоимений 1-го и 2-го лица нет особых форм для Genitiv. Вместо них употребляются притяжательные местоимения:

Употребление форм 1-го и 2-го лица Acuzativ и Dativ единственного числа

Формы Dativ îmi и îți стоят всегда только перед глаголом. Эти формы употребляются во всех простых временах, а также в будущем времени:

Prezent: el îmi (îți) cumpără un dicționar Imperfect: el îmi (îți) cumpăra un dicționar Perfectul simplu: el îmi (îți) cumpără un dicționar Mai mult ca perfect: el îmi (îți) cumpărase un dicționar Viitor: el îmi (îți) va cumpăra un dicționar

Формы Dativ mi, ți могут стоять перед глаголом и после него. Эти формы стоят перед глаголом в:

Perfect compus: el mi-a (ți-a) scris
Condițional-optativ prezent: el mi-ar (ți-ar) scrie
Condițional-optativ perfect: el mi-ar (ți-ar) fi scris

Формы mi и ți стоят после глаголов в:

Imperativ: cumpără-mi! cumpărați-mi!
Gerunziu: cumpărându-mi! cumpărându-ți!

А также после отрицания:

Eu nu-mi cumpăr, eu nu-mi cumpăram, eu nu-mi cumpărasem etc.

Формы Acuzativ mă, te могут стоять перед и после глагола.

Эти формы стоят перед глаголом в Prezent: el mă (te) vede, Imperfect: el mă (te) vedea, Perfectul simplu: el mă (te) văzu, Viitor: el mă (te) va vedea.

Формы mă и te стоят после глагола в:

Gerunziu: văzându-mă, văzându-te
Imperativ: așteaptă-mă!

Формы mă, te, стоят всегда после отрицания nu:
El nu mă (te) vede
и после союза să в сослагательном наклонении:
el nu vrea să mă (te) aștepte.

Форма Acuzativ m- может стоять перед глаголом в:
Perfectul compus: el m-a văzut
Condițional-optativ prezent: el m-ar aștepta
Condițional-optativ perfect: el m-ar fi așteptat

Формы mie, pe mine, ție, pe tine могут употребляться в сочетании с другими местоимениями в соответствующем падеже (для того, чтобы подтвердить, что речь идет именно о данном лице. Это грамматическое явление, свойственное румынскому языку, называется репризой.). Так, если мы говорим El îmi dă mie cartea.— Он мне дает книгу, то местоимение mie дополняет местоимение îmi и показывает, что дается книга именно мне, а не кому-либо другому.

Это же предложение может быть построено также и следующим образом:

Mie îmi dă cartea. — Мне он дает книгу.

Подобная конструкция возможна также и при употреблении других местоименных форм: El mă vede pe mine. — Pe mine mă vede. El ți-a spus ție. — Ție ți-a spus. El te așteaptă pe tine. — Pe tine te așteaptă.

Употребление форм 1-ro и 2-го лица Acuzativ и Dativ множественного числа

Формы Dativ ne и vă могут стоять как перед глаголом, так и после него (форма v- стоит перед глаголом в perfectul compus, condiționalul-optativ prezent и сondiționalul-optativ perfect). Упомянутые формы стоят перед глаголом в следующих временах:

Prezent: el ne (vă) scrie
Imperfect: el ne (vă) scria
Perfectul simplu: el ne (vă) scrise
Mai mult ca perfect: el ne (vă) scrisese
Viitor: el ne (vă) va scrie
Perfectul compus: el ne-a (v-a) scris
Condițional-optativ prezent: el ne-ar (v-ar) scrie
Condițional-optativ perfect: el ne-ar (v-ar) fi scris

Эти же формы стоят после глагола в:

Gerunziu: scriindu-ne, scriindu-vă
Imperativ: scrie-ne! scrieți-ne!

В сослагательном наклонении ne и vă стоят всегда после отрицания nu и после союза să:

el nu vrea să ne (vă) scrie.

Герундий (деепричастие настоящего времени) — Gerunziu

Gerunziu в румынском языке, так же как и деепричастие в русском, не изменяется по родам и числам.

Образование

Gerunziu образуется путем присоединения к основе инфинитива спрягаемого глагола окончания -ând.

Только глаголы IV группы, оканчивающиеся в инфинитиве на -i, принимают окончание -ind. Например: a citi — citind.

При образовании деепричастия настоящего времени возвратных глаголов возвратные местоимения стоят всегда после глагольных форм и пишутся через дефис. Между глаголом и возвратными местоимениями всегда ставится гласная u. Например:

a se uita — uitându-se, a se mira — mirându-se, a se întâlni — întâlnindu-se.

Gerunziu, обозначающий одновременность с действием, выраженным сказуемым, переводится на русский язык деепричастием настоящего времени.

Văzându-mă, ea m-a chemat. — Увидев меня, она меня подозвала.
Intrând în curte, am întâlnit pe profesorul Georgescu. — Войдя во двор, я встретил преподавателя Джеорджеску.

Gerunziu переводится на русский язык деепричастием прошедшего времени, когда в румынском языке данный глагол выражает не одновременность, а предшествование действию, выраженному сказуемым.

Și achitându-se de birjar, el intră în casă. — И, расплатившись c извозчиком, он вошел в дом.

Triumful talentului

după I. L. Caragiale

 Au fost odată-ntr-o școală de provincie doi buni camarazi: Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. Amândoi erau potriviți la-nvățătură și la purtare. Niță însă se deosebea, și nu numai de Ghiță, dar chiar de toți copiii ceilalți, prin talentul lui la scris, de care se minuna cu drept cuvânt toată lumea. În anul al patrulea de școală primară, Niță ajunsese să scrie așa de frumos, încât, adesea, puse alături, caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie tipărit, iar nu modelul de caligrafie, scris de mână; pe câtă vreme, Ghiță scria nu se poate mai urât; pe lângă că-i era mâna dreaptă șubredă, fiindcă-i degeraseră degetele de mic, n-avea băiatul nici apucătură din ochi la lucru de piguleală. Așa, isprăvind clasele primare, s-au despărțit cei doi buni camarazi, ca să meargă fiecare după norocul lui. Ghiță s-a dus la țară pe lângă tată-său care era negustor cu dare de mână; iar Niță, copil sărman, a apucat spre capitală, ascultând de sfatul dascălului său.
 — Fătul meu, tu părinți n-ai, carte multă nu ți-e dat să-nveți, că nu prea ești deștept; slugă nu te poți face, că ești cam leneș... Ți-a dat și ție dumnezeu un dar; ai icoană la scris; ție cu condeiul ți-e dat să te hrănești. Du-te la București, acolo ai să intri copist în vreo canțilerie și-ncet-încet, cum te știu că n-ai purtări prea rele, cu vremea ai să-naintezi.
 Niță a ajuns în capitală și s-a pus să-și caute de lucru. A făcut cunoștință ba cu unul, ba cu altul, recomandându-și talentul și căpătând din toate părțile complimente și dovezi de admirațiune. Dar afară de acestea, n-a reușit deocamdată să capete nimic mai mult. Niță nu și-a pierdut speranța și bine a făcut; căci iată că-ntr-o seară o cunoștință i-a spus:
 — Mâine dimineață, la ceasurile unsprezece, să te afli la Ministerul de Interne: se ține concurs pentru trei posturi de copiști; desigur ai să capeți unul.
 Se-nțelege că Niță n-a lipsit a se înființa la vreme. Concurenții, în număr de vreo treizeci, au fost introduși într-o sală mare; aci, în fața comisiunii, compusă din directorul ministerului ca prezident, subdirectorul ca viceprezident și trei șefi de birou ca membri, li s-a dictat de către unul dintre aceștia cu glas tare timp de cinci-șase minute. Apoi d. președinte a zis:
 — Destul! Acum fiecare să-și iscălească proba.
 Deși dictarea mersese cam prea iute, Niță s-a uitat lung pe foaia lui, înainte de a o iscăli, a zâmbit mulțumit de sine, apoi, a iscălit și a înmânat-o cu mult respect unui domn membru, care a strâns toate probele. Peste două zile, s-a dat rezultatul concursului. ... Numele Niță Ghițescu nu figura între cele trei numiri.
 — Și ce frumos scrisesem, domnule! a zis Niță, mâhnit, cunoștinții sale.
 — Un tânăr nu trebuie să despere de la întâia încercare, i-a răspuns cunoștința: mai sunt încă șapte ministere; or să se mai ivească locuri.
 În adevăr, peste câteva luni, se ivesc două locuri la alt minister. Niță nu lipsește a se înființa. Și iar mulțime de concurenți, iar comisiune, iar formalitățile obișnuite, și a doua zi iar nu se află între cele două numiri numele Niță Ghițescu.
 — Și ce frumos scrisesem, domnule! zise Niță cunoștinții lui.
 — Răbdare, tânărule! N-a intrat vremea-n sac, o să-ți vie și rândul dumitale; mai sunt șase ministere: or să se mai ivească locuri.
 A trecut câtva timp, și iată că s-au ivit câteva locuri la al treilea minister. Același rezultat pentru d. Niță Ghițescu. Firește însă că, oricât i-ar fi crescut mâhnirea, Niță n-avea de ce să despere: mai erau încă cinci ministere; trebuia să se mai ivească locuri. Și s-au ivit, pe rând, locuri încă la patru ministere, și s-au ținut concursuri, și d. Niță Ghițescu a luat parte la fiecare concurs și, după fiece rezultat de concurs concurentul nostru a zis, din ce în ce mai mâhnit:
 — Și ce frumos scrisesem, domnule!
 Și cunoștința lui i-a răspuns:
 — Nu despera, tânărule! A mai rămas încă un minister, tocmai acela unde se cere cu dinadinsul caligrafie pentru acte și documente; trebuie să se ivească acolo vreun loc.
 Parcă a prorocit cunoștința lui Niță: n-a trecut o săptămână, și iată că s-a publicat concurs pentru un post de perfect caligraf la acel ultim minister. S-a pus d. Niță pe brânci, în așteptarea concursului, să-și facă mâna, exercitându-se în fiecare zi, pe hârtie velină, la fel de fel de scriituri — engleze, italice, batarde, ronde, majuscule, minuscule ș. cl., în fel de fel de mărimi, de la doi centimetri până la un milimetru, și cu și fără transparent. Era acuma gata... Dar, în ajunul concursului, se-ntâmplă, cum se-ntâmplă în orice poveste, să se-ntâlnească — cu cine? cu o veche a lui cunoștință, cu bunul său camarad de odinioară, cu Ghiță Nițescu, băiatul cu degetele degerate.
 — Ghiță!
 — Niță!
 Și din vorbă în vorbă află Niță că tata lui Ghiță, după ce a scăpătat, a murit, că Ghiță a venit la București cu o scrisoare de recomandație către ministrul la ministerul căruia se ține mâine concursul, că ministrul l-a primit foarte bine și i-a spus că a doua zi, la ceasul fix, să se prezinte la minister, să ia parte negreșit la concurs.

Exerciții

1. Copiați din textul „Bacalaureat“ toate pronumele personale la persoana I-a și a II-a, numiți cazul și traduceți-le.

2. Copiați din textele „Bacalaureat“ și „Triumful talentului“ toate participiile verbelor.

3. a) Numiți sinonimele cuvintelor:

o prietenă, a veni, a răspunde, o prietenie, a merge, a primi, o locuință, emoționat.

b) Numiți antonimele cuvintelor:

bun, prieten, a opri, a veni, a răspunde, adevăr, a intra, a coborî.

4. Numiți substantivele corespunzătoare următoarelor verbe și adjective:

a vedea, a opri, bună, a săruta, emoționat, a cunoaște, a pleca, călduros, a locui.

5. Puneți pronumele personale corespunzătoare:

 A. Trebuie să faceți un mare serviciu. Și zicând aceasta, cucoana face loc în trăsură. Când ajungem, madam Georgescu zice: „Intri în curtea aceea și duci la dreapta. Eu aștept aici.“ Apoi adaugă: „ rog să nu lași. La nevoie se arată prietenia; să vedem cât ești de prieten! Gândește că Popescu — e prieten.“
 B. Sfatul dascălului lui Niță Ghițescu a fost: „Tu părinți n-ai, carte multă nu — e dat să înveți, slugă nu poți face. a dat și dumnezeu un dar cu creionul — e dat să hrănești. Du- la București și cum știu că n-ai purtări rele, vei intra copist în vreo cancelarie.“

6. Deschideți parantezele și puneți verbele la timpurile corespunzătoare:

Într-o dimineață, între mine și madam Caliopi Georgescu (a avea) loc următorul dialog:
— La dumneata (a veni) îmi (a răspunde) cucoana emoționată.
— La mine?
— Te (a ruga) să nu mă (a lasa)! Căci (a trebui) să-mi (a face) un mare serviciu amical.
— Cu cea mai mare plăcere, madam Georgescu, dacă (a putea).
— (A putea) , să nu zici că nu (a putea) , trebuie (a putea).
— Despre ce (a fi) vorba?
— Dumneata (a cunoaște) pe Popescu, profesorul de filozofie.
— (A fi) cunoscuți, ce e drept, dar că (a fi) prieteni buni nu (a putea) zice.
— Lasă, (a ști) eu.

7. Formați gerunziul verbelor:

a ieși, a intra, a săruta, a opri, a veni, a răspunde, a trebui, a face, a arăta, a vedea, a putea, a ști, a pleca, a zice, a avea, a primi, a locui, a coborî, a ridica, a da, a ajunge, a vrea, a asculta, a începe.

8. Puneți prepozițiile sau adverbele corespunzătoare:

 Când ies casă, o trăsură intră strada mea. trăsură se află o bună prietenă a mea. Prietenia se arată nevoie — îmi spuse madam Georgescu Trebuie să plecăm profesorul filozofie Popescu. Și cucoana făcu autorului loc trăsură.
 Madam Georgescu are doi fii studenți facultatea drept. Unul anul întâi și altul anul doi. Al treilea fiu Ovidiu a primit trei examenul morală. a trece bacalaureatul, are nevoie șase.
 Trăsura noastră pornește dreapta. Madam Georgescu îmi zice să intru curte și apoi să merg stânga locuiește profesorul Popescu.

9. Spuneți genul următoarelor substantive și formați pluralul acestor substantive:

bacalaureat, casă, trăsură, stradă, serviciu, nevoie, prietenie, plăcere, vorbă, loc, copil, an, facultate, examen, birjar, curte, cer, locuință.

10. Scrieți următoarele propoziții la persoana 3-a singular, modul condițional-optativ prezent:

1. A citi o carte. 2. A studia la universitate. 3. A scrie o dictare. 4. A rămâne singur. 5. A se duce la un prieten. 6. A susține da bacalaureatul. 7. A-și trece bacalaureatul. 8. A reuși la bacalaureat. 9. A eșua la un examen. 10. A coborî din trăsură. 11. A intra în anul I. 12. A fi acasă. 13. A sta acasă. 14. A ajunge la locuință.

11. Puneți verbele dintre paranteze la imperativ singular:

 (a veni) mâine la mine. (a se duce) la bibliotecă, și (a lua) ziare pentru ora de limba română. (a cânta) încă o dată acest cântec, e minunat. (a ședea) la soare. (a citi) cu glas tare, vreau să aud și eu. Nu (a citi) cu glas tare, fiecare va citi singur. Nu (a traduce) fără dicționar, vei face greșeli. Nu (a se uita) acolo.
 Nu (a opri) un taxi, ne vom duce pe jos. (a se întoarce) acasă, plouă, (a se grăbi), e târziu. (a face rost) de această revistă, am nevoie pentru ora de limba română. (a ocupa) la cantină două locuri. (a fi) mulțumit că ai luat o notă bună. Nu (a fi) așa de distrat când scrii lucrarea de control. (a fi) joi la universitate, vin neapărat. (a fi) acasă pe la ora 5, voi telefona. Mai întâi (a se gândi) și apoi (a spune).

12. Răspundeți la următoarele întrebări:

1. Cine este autorul schiței „Bacalaureat“? 2. Ce se întâmplă într-o dimineață? 3. Cine este madam Georgescu? 4. Când se arată prietenia? 5. Cine este Popescu? 6. Câți fii are madam Georgescu? 7. Cum se numesc ei? 8. Unde studiază Virgil și Horațiu? 9. De ce notă e nevoie pentru a trece bacalaureatul? 10. Unde locuiește profesorul Popescu? 11. Ce face autorul, când coboară din trăsură? 12. Care este morala acestei schițe? 13. Pe ce se baza școala în România din timpul regimului burghezo-moșieresc? 14. Ce știți despre școlile din România?

13. Puneți zece întrebări la textul „Triumful talentului“.

14. Răspundeți la următoarele întrebări, întrebuințând adverbele cantitative: mult(e), puțin(e), destul, (nu) prea:

Cunoașteți opera lui Ion Luca Caragiale? Ați citit piesele lui I. L. Caragiale? Vă place comedia lui Caragiale „O scrisoare pierdută“? Cunoașteți operele lui N. V. Gogol? Ați citit comediile lui N. V. Gogol? V-a plăcut comedia „Revizorul“?

15. Scrieți cinci propoziții afirmative și cinci negative cu verbele la condiționalul-optativ prezent:

a veni, a opri, a putea, a zice, a fi, a pleca, a primi, a trece, a avea nevoie, a se duce.

16. Compuneți zece propoziții cu pronumele nehotărâte și negative:

fiecare, nimeni, oricine, oricare, unora, altora, nimănui, oricui, vreunul, altceva.

17. Scrieți exercițiul cu cuvinte după modelul următor:

45 – 3=42 — Patruzeci și cinci minus trei face patruzeci și doi;
56 + 2 = 58 — Cincizeci și șase plus doi face cincizeci și opt.

45 + 2 = 47; 50 – 20 = 30; 4 + 9 = 13; 35 – 11 = 24; 5 + 10 = 15; 86 – 16 = 70; 8 + 7 = 15; 59 – 19 = 40;

18. Scrieți următoarele date:

9/V 1878, 24/I 1859, 22/VII 1941, 1/IV 2023, 9/V 1945, 23/VIII 1944, 6/III 1766, 5/ХII 2005.

19. Traduceți în românește:

Однажды утром, выйдя из дому, я увидел пролетку, въезжающую на нашу улицу. Узнав сидевшую в ней даму, мою добрую знакомую госпожу Калиопи Джеорджеску, я вежливо поклонился и собрался идти своей дорогой. Но, завидя меня, госпожа Калиопи остановила экипаж и рассказала мне о своих неприятностях.
Читателю следует знать, что мадам Калиопи Джеорджеску — мать троих сыновей: Виргилия, Горация и Овидия. Виргилий учится на третьем курсе юридического факультета, Гораций на втором, а Овидий лишь собирается поступить на этот факультет. Закончив недавно среднюю школу, он сдает теперь экзамен на аттестат зрелости и, по словам мадам Калиопи, несмотря на всю свою отвагу, с помощью которой победил все прочие предметы, сплоховал на экзамене по этике.
— Именно по этике... Вы ведь его знаете с детства. Вы-то уж знаете, какое он получил воспитание!

20. Traduceți în românește folosind formele accentuate și neaccentuate ale pronumelor personale (persoana 1-a și a 2-a):

 И вот накануне конкурса Ницэ неожиданно встретился со своим добрым школьным товарищем Гицэ Ницеску, у которого были отморожены пальцы.
 Слово за словом и Ницэ узнал, что отец его друга разорился и умер. Гицэ приехал в Бухарест с рекомендательным письмом к министру того самого министерства, где требуется каллиграф. Министр сказал ему, чтобы он явился в министерство для участия в конкурсе.
— В завтрашнем конкурсе?
— Да, представь себе, в завтрашнем конкурсе.
— Ты, Гицэ, видно, не знаешь, какое завтра будет состязание?
— Нет, не знаю.
— Я тоже явлюсь, Гицэ.
— Что ж, приходи и ты.
— Но, Гицэ, соревноваться в каллиграфии со мной?
— Да, в каллиграфии с тобой. Я помню, что мне приказал министр. Послушай, Ницэ, я приехал в Бухарест не с пустыми руками. Ты мне говорил, что очень нуждаешься. Если бы ты согласился... Я...
— На что мне соглашаться?
— Я готов дать тебе три-четыре двадцатки, только бы ты не пришел завтра на конкурс.

21. Faceți rezumatul oral și scris al schiței (partea I) „Bacalaureat“.

22. Compuneți propoziții cu expresiile:

a face un serviciu, despre ce e vorba, la nevoie se arată prietenia.

23. Povestiți oral schița (partea I) „Triumful talentului“.

24. Traduceți în românește:

 В одной провинциальной школе некогда учились два добрых товарища: Ницэ Гицеску и Гицэ Ницеску. Их успехи и поведение были на одинаковом уровне. Но не в пример Гицэ, да и всем остальным ученикам Ницэ обладал необычайными способностями к чистописанию, которыми восхищались все на свете. На четвертом году обучения в начальной школе Ницэ достиг такого совершенства, что его тетрадь можно было принять за образец печатной каллиграфии, а печатный образец — за написанный им от руки. Что касается Гицэ, то у него был на редкость безобразный почерк. Ему не хватало твердости в руке, так как еще в раннем детстве он отморозил себе пальцы, да и зрение было слабовато для такой тонкой работы.
 Товарищи окончили начальную школу и пошли искать счастья каждый своим путем. Гицэ уехал в деревню к своему отцу, зажиточному торговцу. Ницэ был беден и потому отправился в столицу, послушав совета своего учителя.