Урок 33

Bacalaureat

(urmare)

după I. L. Caragiale

 Cum să încep? Să spun profesorului ceea ce îmi spusese madam Georgescu? Anume că Ovidiu primise o creștere excelentă, e de familie bună și de aceea merită un 6 la Morală? Nu, hotărăsc să încep de departe ... zic:
 — Frate Popescule, ciudate sunt și programele și regulamentele școlilor noastre: prea se dă o egală importanță tuturor materiilor și asta e dăunător mersului, adică vreau să zic, progresului, căci în definitiv, ce vrea să facă școala din tinerele generațiuni, care vin și caută, mă înțelegi, o cultură sistematică, pentru a deveni cetățeni utili, fiecare în ramura sa de activitate socială.
 Profesorul se uită la mine mirat, fără să înțeleagă. Eu urmez:
 — Bunăoară, am văzut absurdități în școlile noastre: am văzut copii cu excelente aptitudini la studii, care rămân repetenți, fiindcă n-au avut notă suficientă la muzică sau la gimnastică. E ceva nemaipomenit, un an de întârziere pentru inaptitudine la muzică sau la gimnastică!.. Dar asta, trebuie să convii și dumneata, e tot așa de absurd ca și când ai împiedica pe un tânăr să învețe dreptul, să piardă un an, fiindcă nu e tare la Morală ... Ce are a face Morala cu cariera de avocat, pe care tânărul vrea s-o îmbrățișeze?... Spune d-ta!
 Profesorul holbează ochii la mine și mai aiurit... Văzând așa, îmi zic: nu merge! Nu merge cu sistema mea de departe! Trebuie apucat boul de coarne.
— Uite, frate Popescule, să lăsăm chestiile de principiu, știi de ce am venit la dumneata?
— Ba!
— Am venit să te rog să dai lui Ovidiu Georgescu, pe care l-ai examinat ieri la Morală și i-ai dat nota 3 — să-i dai nota 6. Să nu zici că nu poți! Știu că poți! Trebuie să poți!
— Atunci trebuie să le dau la toți!
— Să le dai la toți!
— Bine, dar...
— Să nu zici că nu poți! Știu că poți! Trebuie să poți! Să le dai la toți! Sunt copii de familie bună!
 Profesorul — e și el om de familie bună — zice:
— Bine! Dacă sunt de familie bună, vom căuta să le dăm la toți nota 6.
— Îmi promiți?
— Pe onoarea mea de profesor!
 Madam Georgescu mă așteaptă foarte nerăbdătoare.
— Ei?
— Ei, le dă la toți...
— Cum la toți?
— Fiindcă toți sunt de familie bună.
— Cum de familie bună?
— Ca Ovidiu.
— Nu înțeleg.
— Le dă, zic eu, o notă bună la toți băieții.
— Și lui Ovidiu?
— Mai ales... Le dă nota 6 la Morală, pentru că toți sunt de familie bună.
 După amiază primesc de la madam Georgescu o scrisorică, prin care îmi comunică că Ovidiu a luat nota dorită și mă roagă să iau prânzul diseară la dumnealor. Se înțelege că am primit această invitație.
 A fost o masă splendidă.
 S-a băut șampanie în sănătatea lui Ovidiu Georgescu. Toți i-au urat o strălucită carieră.
 Cucoana Georgescu în culmea fericirii a sărutat pe iubitul fiu.
 — Uf! mi-a zis fericita matroană română, oferindu-mi un pahar de șampanie: — Am scăpat! În sfârșit am dat și bacalaureatul ăsta.

Vocabular

Expresii

Склонение личных местоимений 3-го лица в Dativ и Acuzativ

В румынском языке местоимения 3-го лица мужского и женского рода изменяются по падежам следующим образом:

Употребление форм Dativ единственного числа

Формы Dativ единственного числа îi, i одинаковы для мужского и женского рода.

Форма îi употребляется в том же значении и в тех же временах, что и формы îmi и îți. Форма i употребляется перед глаголами и после них.

Перед глаголами форма i употребляется в:

Perfectul compus: eu i-am scris
Condițional-optativ prezent: eu i-aș scrie.
Condițional-optativ perfect: eu i-aș fi scris

После глаголов форма i употреблляется в:

Imperativ: scrie-i! scrieți-i!
Gerunziu: scriindu-i

Форма i стоит всегда после отрицания nu: eu nu-i scriu и после союза să в сослагательном наклонении: eu nu vreau să-i scriu.

Формы lui, ei употребляются в том же значении, что и mie, ție.

Употребление форм Acuzativ единственного числа

Форма личного местоимения мужского рода îl употребляется как все остальные формы, начинающиеся с î.

Eu îl aștept diseară. Eu îl așteptam aseară.

Форма l употребляется точно так же, как форма i, только с глаголами, требующими Acuzativ. Например:

Eu l-am așteptat aseară. Eu i-am așteptat aseară.

Форма личного местоимения женского рода o может стоять как перед глаголом, так и после него.

Перед глаголом форма o употребляется в:

Prezent: eu о aștept
Imperfect: eu o așteptam
Perfectul simplu: eu o așteptai
Mai mult ca perfect: eu o așteptasem
Viitor: eu o voi aștepta

После глагола форма o употребляется в:

Perfectul compus: eu am așteptat-o
Condițional-optativ prezent: eu aș aștepta-o
Condițional-optativ perfect: eu aș fi așteptat-o
Imperativ: așteapt-o, așteptați-o
Gerunziu: așteptând-o

Форма o стоит всегда после отрицания nu, причем гласная выпадает. Например: Eu n-o aștept.

В сослагательном наклонении эта форма употребляется всегда после союза să (eu vreau s-o aștept), причем гласная ă выпадает.

Формы pe el, pe ele употребляются в том же значении, что и pe mine.

Употребление форм Dativ множественного числа

Формы Dativ множественного числа одинаковы для мужского и женского рода.

Форма le употребляется в том же значении и в тех же временах и наклонениях, что и форма i для Dativ единственного числа. Форма le не связывается черточкой ни с отрицанием nu, ни с союзом să. Например:

El nu vrea să le scrie. El nu le scrie.

Форма lor употребляется в том же значении, что и lui, ei, mie, ție.

Употребление форм Acuzativ множественного числа

Форма личного местоимения îi для мужского рода употребляется как все остальные формы, начинающиеся с î. Например:

Eu îi aștept diseară. Eu îi așteptam aseară.

Форма i употребляется так же, как форма Dativ единственного числа, но только с глаголами, требующими Acuzativ. Например:

Așteptați-i diseară.

Форма личного местоимения le для женского рода употребляется точно так же, как форма le в Dativ, но только с глаголами, требующими Acuzativ. Например:

Așteptați-le diseară.

Triumful talentului

(urmare)

— Tu? La concursul de mâine? — a zis pufnind de râs Niță.
— Da, eu...
— La concursul de mâine?
— Ei? da... la concursul de mâine.
— Da tu știi pentru ce loc e concurs, Ghiță?
— Nu...
— Pentru un loc de perfect caligraf, amice Ghițică!
— Apoi, dacă mi-a ordonat ministrul să merg... se poate?
— Apoi, mă prezent și eu, Ghiță.
— Bine, prezentă-te și tu.
— Cu mine la caligrafie, Ghițică?
— Cu tine la caligrafie... Eu știu ce mi-a ordonat ministrul.
— Bine.
Cu așa ton a pronunțat Niță acest bine, încât Ghiță, după câteva momente de gândire tăcută, i-a zis:
— Niță... eu am venit în București cu ceva părăluțe... tu zici că ești tinichea de tot... Eu... dacă vrei tu...
— Ce să vreau?
— Eu ți-aș da ție trei-patru poli... să...
— Să ce?
— Să mă lași, să nu vii la concurs...
— Eu!?
— Eu tot am recomandație...
— Să poftești la concurs cu recomandația dumitale!
Dar iată că în acest moment se apropie cineva de cei doi prieteni — este cunoștința lui Niță.
— Domnule Ghițescu, aș vrea să-ți spun ceva...
Niță lăsă pe Ghiță la parte.
— Domnule Ghițescu, bucură-te: ai scăpat de concursul prin ministere: ți-am găsit un loc la o litografie, un loc plătit mult mai bine ca unul de copist, și în care poți să-ți faci un mai frumos viitor. Primești?
— Primesc... Dar un moment...
Și Niță, după ce a gândit o clipă foarte adânc, face la dreapta-mprejur și se-ntoarce lângă Ghiță.
— Ghiță, tu vrei să-mi dai trei-patru poli să nu mă prezint la concurs... Eu am o combinație mai bună și pentru tine și pentru mine...
— Care?
— Din contra, să ne prezentăm amândoi la concurs; tu ai recomandație, eu caligrafie: să iscălesc eu cu numele tău proba mea, și tu să iscălești proba ta cu numele meu...
— Ei! dacă ai vrea...
— Vreau.
— Pe onoarea ta?
— Pe onoarea mea!... Să-mi dai cinci poli.
— Îți dau!
Și Ghiță se și execută. Niță ia hârtia de o sută, o pune-n buzunar, și cei doi camarazi se despart, amândoi foarte mulțumiți, dându-și întâlnire pe a doua zi, la minister, fix la unsprezece. A doua zi, printr-o întâmplare neexplicabilă, nu s-au prezentat la concursul de perfect caligraf decât doi candidați: firește erau vechii camarazi. Niță s-a purtat foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului său tremura de emoție pe hârtia ministerială, Niță, cu toată siguranța, făcea pe coala lui adevărate tours de force (realizare excepțională, record.) Au isprăvit și și-au iscălit probele, după învoiala din ajun, fiecare cu numele celuilalt. Ieșind de la concurs, în sala de așteptare, Ghiță a mulțumit cu efuziune camaradului său, iar acesta i-a zis:
— Numai doi am fost: recomandație ai, caligrafie am, slavă domnului! Să fie cât de ai dracului, pe cine o să numească?
N-apucă să termine vorba Niță, și ușa se deschise.
— Rezultatul concursului! strigă solemn prezidentul comisiei. S-au prezentat doi concurenți: dd. Niță Ghițescu și Ghiță Nițescu. A reușit domnul...
— Domnul?... întrebară într-un glas cei doi concurenți.
— Domnul Niță Ghițescu!
— Dați-mi voie, domnule director, zise Niță atins, pe când Ghiță nu știa ce să crează, trebuie să fie o greșeală! Poate că n-ați văzut bine probele!
— Cum? întrebă aspru directorul, prezidentul comisiei.
— Slava domnului! adăogă Niță... ne cunoaștem ce putem... Trebuie să fie: nu Niță Ghițescu, ci Ghiță Nițescu.
— Domnule! Nu-ți permit să fii rău crescut!... Mă înțelegi? Am zis bine: a reușit d. Niță Ghițescu!
Dar d. Niță Ghițescu nu s-a lăsat biruit de asprimea d-lui prezident al comisiei; foarte obraznic, a strigat și mai tare:
— Nu se poate, domnule director! V-ați înșelat, uitați-vă la probe!
Tonul cu care a zis „uitați-vă la probe!“ a făcut un efect straniu asupra superiorului; i-a impus, parcă; acest domn a răspuns:
— În fine, errare humanum est (să greșești este omenesc.)... Să vedem...
Și zicând acestea, a scos din buzunar un plic, pe care camaradul lui Niță-l cunoștea bine, și din plic a tras o scrisorică; s-a uitat pe ea cu băgare de seamă și cu tonul mult mai blând, zâmbind:
— Știi că ai dreptate dumneata?... Așa e!... Vezi?... confundasem... În adevăr, a reușit d. Ghiță Nițescu.
— Așa da! a răspuns plin de satisfacție d. Niță Ghițescu și d. director, grav, se retrase închizând ușa.

Exerciții

1. Copiați din textul „Bacalaureat“ propozițiile în care pronumele personale sunt la persoana a 3-a.

2. Formați Gerunziul verbelor:

a spune, a primi, a hotărî, a începe, a merita, a da, a zice, a vrea, a face, a înțelege, a deveni, a căuta, a uita, a se mira, a vedea, a conveni, a pierde, a holba, a îmbrățișa, a apuca, a lăsa, a putea, a ruga, a trebui, a bea, a săruta.

3. Puneți la forma negativă următoarele propoziții:

Grăbește-te, e târziu, așează-te la soare, vino la mine, duceți-vă la cinema azi, uită-te la mine, scaldă-te, apa-i rece, odihnește-te acum, citește mai departe, scrie acest articol, oprește-te la el, adu ziarele, du cărțile la bibliotecă, povestește această întâmplare, bateți la ușă, aprinde lumina, aprindeți focul, scoateți caietele, duceți-vă la patinaj.

4. Puneți la imperativ singular sau plural următoarele propoziții:

1. Tu îmi povestești această întâmplare. 2. Tu mă aștepți la cantină. 3. Tu îmi dai un pahar cu apă. 4. Voi ne dați aceste reviste. 5. Tu mă chemi la telefon. 6. Tu ne cânți un cântec popular. 7. Tu îmi faci un serviciu. 8. Voi ne aduceți știri îmbucurătoare.

5. Puneți formele potrivite:

El (меня) cunoaște foarte bine. Eu (вас) cunosc de mult. Eu (тебе) voi da cartea mea. Eu (вас) ascult. El (нам) ar aduce ziarele necesare, dacă n-ar fi acum ocupat. Eu (вам) aș cânta acest cântec, dacă aș putea cânta. Eu (тебе) voi face acest serviciu. Ei (мне) au spus că (меня) așteaptă la ora trei. El (мне) va comunica, atunci când va sosi la destinație. El (меня) a încredințat că va face acest raport. El nu (меня) înțelege. Aș vrea să (меня) înțeleagă. El nu (мне) a adus caietul. El (меня) a întâmpinat la gară. Eu (вас) voi întâmpina. Când eram bolnavă, el (мне) citea. Când era în concediu, el (тебя) scria. Nu, el nu (мне) scria. Aduceți (мне), vă rog, caietele. Întrebându (тебя) despre aceasta, vream să știu adevărul. Dându (вам) cărți, vream să (вам) ajut. Scriindu (мне) scrisoarea, n-a știut că plecasem. Văzându (меня) la teatru, el (меня) întrebat, când plec. El nu (мне) dă ziarul, căci singur are nevoie de el. Așteptați (нас), mergem cu dvs. Scrieți (нам), vom fi foarte bucuroși. Telefonați (меня) pe la ora patru. Telefonează (нас) diseară. Lasă (мне) adresa ta. Lăsați (нам) documentele necesare. Întâmpinați (меня) la Gara de Nord. Întâmpinați (нас) exact la ora opt. Eu (тебе) am comandat prânzul. El (мне) a spus că (тебе) va telefona. Eu aș vrea să (тебе) arăt lucrarea mea. Mâine (тебе) voi arăta traducerea. El (меня) ar telefona, dacă ar ști că sunt acasă. El trebuie să (тебе) comunice ceva urgent (срочное).

6. Deschideți parantezele și puneți verbele la timpurile corespunzătoare:

 Profesorul (a se uita) la mine mirat, fără (a înțelege). Eu (a urma): — Bunăoară (a vedea) absurdități în școlile noastre: (a vedea) copii cu excelente aptitudini la studii, care (a rămâne) repetenți, fiindcă (nu a avea) notă suficientă la muzică sau la gimnastică!.. Dar asta trebuie (a conveni) și dumneata e tot așa de absurd ca și când (a împiedica) pe un tânăr (a învăța) dreptul, (a pierde) un an fiindcă nu e tare la morală.
 Profesorul (a holba) ochii și mai aiurit ... (A vedea) așa, (a zice): așa (a merge). (A trebui) apucat boul de coarne.
— Uite Popescule, (a lăsa) chestiile de principiu. Știi, de ce (a veni) la dumneata?

7. Dați antonimele următoarelor adjective:

drept, larg, înalt, clar, ocupat, primul, dificil, nou, bun.

8. Spuneți ce părți de propoziție sunt pronumele personale:

Profesorul mirat, holbează ochii la mine. Văzându-l așa, îmi zic: nu merge cu sistema mea de departe. — Uite Popescule, știi de ce am venit la dumneata?
— Ba!
— Am venit să te rog să-i dai lui Ovidiu Georgescu, pe care l-ai examinat ieri la Morală și i-ai dat nota 3, să-i dai nota 6. Să nu zici că nu poți! Trebuie să poți!
— Atunci trebuie să le dau la toți?
— Să le dai la toți! Îmi promiți?
— Ei? — mă întrebă madam Georgescu foarte nerăbdătoare.
— Ei, le dă la toți ... fiindcă toți sunt de familie bună.

9. Formați substantive de la următoarele verbe, adăugând sufixul re:

a primi, a crește, a veni, a căuta, a înțelege, a vedea, a pierde, a îmbrățișa, a putea, a fi, a aștepta, a comunica, a înțelege, a ura, a săruta.

10. Răspundeți la următoarele întrebări:

1. De ce autorul nu știa cum să înceapă, când a venit la profesorul Popescu? 2. Ce i-a spus lui Popescu apoi? 3. Ce înseamnă „să încep de departe“? 4. De ce profesorul Popescu se uită mirat la autor? 5. Ce absurdități erau posibile în școlile din România burgheză? 6. Ce a vrut să spună autorul prin cuvintele „trebuie apucat boul de coarne“? 7. Răspundeți pe scurt de ce a venit autorul la profesorul Popescu? 8. Ce-i rămânea de făcut lui Popescu? 9. Ce a hotărât el să facă? 10. Ce s-a întâmplat în după amiaza acelei zile? 11. Cum a fost petrecerea în cinstea lui Ovidiu? 12. Ce înseamnă cuvintele lui madam Georgescu: „Am scăpat! În sfârșit am dat și bacalaureatul ăsta“?

11. Puneți zece întrebări la textul „Triumful talentului“.

12. Scrieți cu cuvinte numeralele ordinale corespunzătoare următoarelor numerale cardinale:

1, 5, 10, 20, 34, 50, 75.

13. Scrieți următoarele date și ore cu cuvinte:

a) 25/VI, 7/IX, 1/V, 23/VIII, 6/III, 30/XII, 15/IV.

b) 12 ч. 20 м., 7 ч. 45 м., 3 ч. 52 м., 2 ч. 25 м., 10 ч. 20 м., 6 ч. 10 м., 8 ч. 35 м., 9 ч. 30 м.

14. Puneți întrebări la părțile de propoziție evidențiate:

Ghiță se și execută. Niță ia hârtia de o sută, o pune-n buzunar, și cei doi camarazi se despart, amândoi foarte mulțumiți, dându-și întâlnire pe a doua zi, la minister, fix la unsprezece. A doua zi, printr-o întâmplare neexplicabilă, nu s-au prezentat la concursul de perfect caligraf decât doi candidați: firește erau vechii camarazi. Niță s-a purtat foarte galant; pe câtă vreme mâna degerată a camaradului său tremura de emoție pe hârtia ministerială, Niță, cu toată siguranța, făcea pe coala lui adevărate „tours de force“. Au isprăvit și și-au iscălit probele, după învoiala din ajun, fiecare cu numele celuilalt. Ieșind de la concurs, în sala de așteptare, Ghiță a mulțumit cu efuziune prietenului său.

15. Scrieți numeralele cu cuvinte:

Cât face 20 (și) plus 20? 20 și 20 face 40.
Cât face 50 minus 16? 50 minus 16 face 34.
Cât face 7 ori 5? 7 ori 5 face 35.
Cât face 60 împărțit la 6? 60 împărțit la 6 face 10.

16. Numiți antonimele următoarelor cuvinte:

tânăr, aici, a lua, bine, a termina, departe, sfârșit, acum, mic, a intra, a deschide.

17. Numiți sinonimele următoarelor cuvinte:

o inaptitudine, a spune, a primi, o creștere, a hotărî, ciudat, o importanță, dăunător, a conveni, o carieră, aiurit, dar, a promite, a înțelege, splendid, a comunica, a oferi.

18. Traduceți în românește:

1. Он мне сказал, что вы заняты.
   
2. Они мне прислали письмо и сообщение.
   
3. Я сейчас тороплюсь, меня ждут коллеги.
   
4. Дай мне до завтра твою тетрадь.
   
5. Купите нам, пожалуйста, две газеты.
   
6. Они меня позовут, когда начнется собрание.
   
7. Я надеюсь, что он мне сообщит, когда он прибудет на место назначения.
   
8. Завтра я принесу тебе эту книгу.
   
9. Он мне позвонил и сказал, что ждет меня возле метро.
   
10. Подождите меня, я скоро вернусь.
    

11. Я хотел бы вам показать эту работу.
    
12. Вы говорите слишком быстро, я вас не понимаю.
    
13. Принесите мне, пожалуйста, стакан воды.
    
14. Спросите меня, и я вам отвечу.
    
15. Расскажите нам, где и как вы отдыхали.
    
16. Я с удовольствием прочту вам его письмо.
    
17. Если бы вы отвечали на письма, он писал бы вам чаще.
    
18. Он мне сказал, что знает вас.
    
19. Я купил тебе этот словарь, полагая, что у тебя его нет.
    
20. Я была бы очень рада, если бы он мне сделал это маленькое одолжение.
    

21. Он позвонит тебе около пяти часов, будь дома.
    
22. Он обещал мне позвонить.
    
23. Я полагаю, что это принципиальный вопрос, не правда ли?
    
24. Он просил меня принести эту книгу.
    
25. Прошу вас подождать меня.
    
26. Прошу тебя прийти ко мне, я заболел.
    
27. Я обещаю тебе с ним поговорить.
    
28. Это чудесная книга, я хотел бы прочитать ее ещё раз.
    
29. Меня удивляет, что он мне ничего не пишет.
    
30. Я удивлен его молчанием.
    

31. Мой друг пригласил меня на свой день рождения, я хотел бы ему купить что-нибудь.
    
32. Я не могу вам обещать этот журнал, он не мой.
    
33. Он не может ему позвонить сегодня.
    
34. Она не может меня ждать.
    
35. Я не могу им сейчас дать ответ, я хотел бы подумать.
    
36. Вот ваши тетради, возьмите их.
    
37. Она вчера приехала, и я хотел бы ее повидать.
    
38. Вы видели эту пьесу? Да, я ее видел, но уже давно.
    
39. Мы их ждали, но они, очевидно, были заняты.
    

Б. К вечеру того же дня я получил от госпожи Джеорджеску письмецо с приглашением на ужин и сообщением о том, что Овидию поставлена нужная отметка. Само собой разумеется, я не преминул воспользоваться приглашением.
Ужин был отличный. Гости пили шампанское за здоровье Овидия Джеорджеску и желали ему блестящей карьеры. Счастливая мадам Калиопи нежно расцеловала своего любимца, довольная тем, что на этом пока окончились ее материнские волнения.
— Слава богу! — воскликнула она, подавая мне бокал с шампанским. — Избавилась! Сдала, наконец, на этот проклятый аттестат зрелости!

19. Compuneți câte două propoziții cu cuvintele:

bunăoară, cuvânt de onoare, în culmea fericirii, în definitiv, ce are a face, a apuca boul de coarne.

20. Faceți rezumatul oral și scris al schiței „Bacalaureat“.

21. Povestiți conținutul schiței „Triumful talentului“.