Урок 36

Socoteala

după Al. Vlahuță

 Ion a plecat la curte. Vrea să mai vadă o dată pe boier, vrea să-l mai întrebe o dată, să-i deschidă lui capul, căci el e prost și nu înțelege în niciun chip, cum de nu se poate el mântui de datoria în care s-a încurcat acum trei ani, când a luat la curte o merță de păpușoi, ca să-și scoată casa din iarnă. Ca un rob a muncit, și el și nevasta sa și fata sa; și cu ce s-a ales? Ion își face iar socoteala; se pare ciudat de tot; ar mai trebui să ia și să nu dea. Și cu toate acestea, când deschide boierul condica, iese altfel. Azi-dimineață, socotesc ei, socotesc boierul cu vechilul, și-l scot dator cu două fălci de arat.
— Ei, ai înțeles, bade Ioane?
— Am înțeles.
— Așa-i?
— Așa-i.
Dar când a ajuns acasă și-a făcut din nou socoteala și a văzut că nu-i așa.
— Du-te, omule, și fii mai cu inimă, nu te mai lăsa să te îndobitocească cu vorba, îi spuse nevasta. — Ce dracul, noi bețivi nu suntem. Noi trândavi nu suntem și nici multe guri n-avem. O fată-i la casa omului și aceasta-i bărbat; pe ce să se ducă toată munca noastră?
Gândește-te că mâine, trebuie să plătim birul și n-ai o para chioară; cu Dumana ce vom face toată iarna? Cu ce s-o ținem?
Cad primii fulgi de zăpadă. Tot satul parcă doarme.
„Acum, într-un noroc... ce-o fi, o fi“. Și iată-l pe badea Ion, ca și azi dimineață, stând lângă ușă, învârtindu-și căciula în mâini, neștiind cum să înceapă.
— Ei, ce-i jalba?
— Apoi... ce să fie cucoane... iaca tot cu socoteala aceea... Ion tăcu și-și aplecă ochii pe căciulă. Privirea aspră, cruntă a boierului îi răcise inima.
— Cum? Ce spui? Nu te înțeleg?
— Vă sărut mâinile și mă iertați cucoane, dar iaca. Noi nu știm carte și dacă aveți bunătate să mai socotiți o dată datoria aceea, căci... sunt om nevoiaș... și-i păcat de dumnezeu.
— Așa?.. Bine!
Și boierul se sculă, trase cu violență de cordonul împletit, care atârna deasupra patului. Servitoarea intră speriată.
— Ia cheamă pe Costache. Boierul cu mâinile în buzunare, se plimbă mânios de colo până colo; Ion cu ochii în jos, își învârtește căciula și-și adună în gând munca făcută, banii primiți. E o tăcere grea, apăsătoare, încărcată cu neliniște... Figura de măcelar a lui Costache vătaful se arată în ușă.
— Auzi, că tot nu înțelege? Ia du-l în cancelarie și fă-l să înțeleagă odată. Costache făcu din cap semn lui Ion să vină după el. Și în cancelarie îl întrebă scurt:
— Ce vrei? — dar nu-i lăsă timp să răspundă; în aceeași clipă îl plesni peste gură. Îi mai trase câteva palme și după câteva minute de „răfuială“ un argat îl scoase în brânci din ogradă și-i azvârli căciula peste poartă. Bietul Ion, cu capul gol, cu părul smuls, desfăcut la piept, cu cămașa plină de sânge se ducea spre casă. Safta rămase încremenită, când îl văzu și începu să plângă în hohote.
— Daa, ce-i asta, Ioane?
— De, nevastă, vezi și tu ce-i... Socoteala boierului!

Vocabular

Expresii

Употребление личных местоимений в функции притяжательных прилагательных

Притяжательные прилагательные могут быть заменены формами личных местоимений Dativ в следующих случаях:

Когда притяжательное прилагательное является определением при прямом дополнении. Чаще всего подлежащее совпадает с обладателем, однако это не обязательно. Сравните:

Noi luăm cărțile noastre. — Noi ne luăm cărțile.
Eu înțeleg situația ta. Eu îți înțeleg, situația.

В первом предложении подлежащее совпадает с обладателем, во втором — не совпадает.

Когда притяжательное прилагательное является определением при подлежащем:

Copiii mei sunt mari. — Copiii îmi sunt mari.
Privirile sale scânteiau. — Privirile îi scânteiau.
Fratele meu a fost bolnav. — Fratele mi-a fost bolnav.

Следует отметить, что в том случае, когда в 3-м лице подлежащее совпадает с обладателем, притяжательное прилагательное заменяется возвратными местоимениями Dativ își, și (местоимение își употребляется как и все остальные формы на î.). Например:

El scria lucrarea sa. — El își scria lucrarea.
El a terminat lucrarea sa. — El și-a terminat lucrarea.

Когда в 3-м лице подлежащее не совпадает с обладателем, притяжательные прилагательные заменяются формами личных местоимений Dativ. Например:

El a pierdut cartea lui. — El i-a pierdut cartea.

Употребление личных местоимений в безличных конструкциях

Формы личных местоимений в Dativ употребляются в безличных конструкциях только в тех случаях, когда глагол требует Dativ.

При употреблении в Dativ берутся в единственном числе самые краткие формы личных местоимений mi, ți, i:

mi se comunică, mi s-a comunicat, mi se va comunica;
ți se comunică, ți s-a comunicat, ți se va comunica;
i se comunică, i s-a comunicat, i se va comunica;

а во множественном числе формы ni, vi, li:

ni se comunică, vi se comunică, li se comunică etc.

В тех случаях, когда глагол требует Acuzativ, в отличие от русского языка употребляются не местоимения в Acuzativ, а пассивная форма глагола:

Eu sunt chemat. — Меня зовут.
Eu am fost chemat. — Меня позвали.
Noi am fost trimiși. — Мы были посланы.
El va fi trimis. — Его пошлют.

Употребление безударных форм личных местоимений

Когда при глаголе имеются местоимения прямого и косвенного объекта, то на первом месте стоит местоимение в Dativ, на втором, в Acuzativ. В единственном числе при Dativ и Acuzativ употребляются краткие формы личных местоимений. Во множественном числе употребляется для Dativ* форма li, а для Acuzativ le, i. На примере глагола a da приводим наиболее употребительные варианты одновременного употребления безударных форм личных местоимений 3-го лица.

* Краткие формы местоимений в Dativ — ni, vi, li в сочетании с местоимением o не употребляются. Вместо них употребляются формы ne, vă, le, (ne-o, v-o, le-o).

Arendașul român

după I. L. Caragiale

— Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prășilă, măi Ioane, așa?
— Păi?.. Eu știu că le-am făcut.
— În doi ani de când sunt aici, numai tu nu te-ai dat pe brazdă, așa?
— Păi, cucoane am casă grea...
— Apoi eu n-am casă grea, măi Ioane? Vezi bine, patru copii aici, două fete la oraș în pension...
— Aoleo, ai și la oraș!
— Doi băieți la Paris...
— Săracii de noi!
— Vezi că și eu am greutăți, mă Ioane.
— Da, cucoane, însă eu zic că fiecare să-și crească copiii.
— Apoi eu ți-i dau ție să-i crești, Ioane?
— Nu cucoane, dar cu prășila, drept și drept.
— Stăi să-ți dau eu drept, mă Ioane!
 Se apropie de țăran și începe să-i care la pumni în cap.
 Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască.
 După un ceas se ivește primarul cu căciula-n mână la poarta boierului.
— Dar ce-a făcut blestematul ăla de Ion, cucoane?
— Nu-i treaba ta, primarule; ia vezi să am mâine oamenii la muncă, și nu uita de datoria aia, știi c-apoi...
— Bine, cucoane, sărut mâna.
 A doua zi Ion se duce cu o petiție la subprefect; acesta pune rezoluția, recomandând petiția primarului.
 Primarul văzând pecetea zice țăranului:
— Ce mi-o dai mie? Arat-o boierului.
— Ce, să mă bată iar? Arată-i-o dumneata.
— Ba eu nu mă duc la el, că m-apucă de datorie.
 Țăranul se duce la târg cu chirie și dă o hârtie prefectului, jeluindu-se de încărcarea la datorie din partea arendașului și de bătaie.
 Prefectul nu-și mai vede capul de treburi, căci e aproape să se declare o dizidență în partidul local guvernamental, și dacă guvernul pierde câțiva partizani, pierde și el funcția și... are familie grea.
 Deci recomandă subprefectului plângerea țăranului. Și subprefectul, având de regulat oarecare interese private cu arendașul, trimite pe țăran acasă, spunându-i că-l ajunge pe drum.
 Și-l ajunge în adevăr și-l lasă.
 Sosind în comună, trage, firește, la arendaș.
 Mănâncă, bea bine, doarme un ceas două, vine la primărie la braț cu arendașul și cheamă pe țăranul cu hârtia la cercetare.
 Îndată ce țăranul se ivește, arendașul roșu de furie, începe să-i strige:
— Opincarule, mămăligarule, țopârlanule, să mă dai tu pe mine în vileag?..
Se apropie încet de el și începe să-i care la pumni în cap.
Subprefectul zice cu blândețe:
— Cucoane Arghir, cucoane Arghir...
 Însă arendașul e prea mânios ca să-l audă. Dă înainte și tocmai după ce obosește, iese pe ușă răcnind:
— Să te saturi de cercetare!
 Când țăranul își mai vine puțin în fire, subprefectul îl întrebă:
— Ei, ia spune, cum a fost...
— Păi, d-ta nu văzuși?
— Lasă asta, ailaltă.
— Ailaltă întocmai ca și asta, încă una și zac toată vara și la iarnă mor de foame. Mai bine îi fac acele zece zile și dumnezeu o ști.
— Ei, uite, așa mai vii d-acasă; măi omule, când țăranii și arendașul trăiesc bine, le merge cu spor la toți; înțelegerea între săteni și arendași este mana lui dumnezeu pentru unii și pentru alții... că, nu-nțelegi tu?.. omul cu bine și cu pace, mă-nțelegi, devine că poate pentru ca să, mă-nțelegi, să... cum să zic... să... în sfârșit, să fie toate cu bine și cu pace.
 Și tot așa un ceas întreg, subprefectul îi dă sfaturi, neuitând a vorbi de grija guvernului pentru țărani, de legile ce le va face guvernul pentru apărarea țăranilor, ș. с. l., ș. с. l.
 Apoi face un raport prefectului, răspunzând la rezoluție, că părțile s-au împăcat.

Exerciții

1. Copiați din textul „Socoteala“ propozițiile cu formele accentuate și neaccentuate ale pronumelor personale.

2. Puneți pronumele în Dativ:

Eu am fost foarte mulțumit, când am aflat că a avut loc concertul artiștilor români, a părut foarte rău, că n-am fost la Moscova. Dacă aș aminti, unde am uitat dicționarul, nu v-aș deranja mereu. Luându-și rămas bun de la prietenii săi, el -a urat „drum bun“. Eu sunt sigur că această piesă are să placă. Ea a plăcut la toți, cine a văzut-o. Dacă nu place ce a adus, putem să întoarcem. Fiecare primește ceea ce se cuvine pentru munca depusă. El a plecat fără să-și ia rămas bun, aceasta mă miră. Fără dicționar -e greu să fac această traducere.

3. Dați sinonimele cuvintelor:

o curte, a mântui, ciudat, a înțelege, mai cu inimă, trândav, a ierta, cu violență, a răspunde, a azvârli, a plânge în hohote, nevoiaș, mânios, a plesni, o răfuială, biet.

4. Dați antonimele cuvintelor:

a plânge, a azvârli, desfăcut, a scoate, apăsător, un trândav, a aduna, a se încurca.

5. Formați Condiționalul-optativ prezent și perfect al verbelor:

a începe, a plânge, a rămâne, a scoate, a trage, a face, a chema, a ține, a tăcea, a se duce, a ieși, a ști.

6. Puneți prepozițiile sau adverbele corespunzătoare:

 Ion a plecat curte. Vrea să mai vadă o dată boier, vrea să-l mai întrebe o dată cum de nu se poate el mântui datoria care s-a încurcat.
 Dar când a ajuns acasă, și-a făcut socoteala și a văzut că nu-i . Pe ce se duce toată munca lor? Ei trândavi nu sunt și o fată-i casa omului. Ce vor face toată iarna Dumana? Cad primii fulgi zăpadă și iată-l badea Ion, ca și azi- stând ușă, învârtindu-și căciula mâini, neștiind cum să înceapă. Apoi îl rugă boier să socotească , căci e păcat dumnezeu. Boierul se sculă și trase violență cordonul împletit, care atârna patului. Boierul mâinile în buzunare se plimbă . Ion ochii în jos, își învârtește căciula și-și adună gând munca făcută. E o tăcere încărcată neliniște.

7. Formați familiile cuvintelor:

a socoti, a vrea, a deschide, a încurca, a munci, a înțelege, a se gândi, a cădea, a-și învârti, a începe, a ierta, a aduna, semn, a plânge, a vedea.

8. Spuneți care din următoarele adverbe sunt de timp, de loc, de mod și compuneți câte două propoziții cu adverbele de fiecare fel:

acum, atunci, deseori, curând, astfel, așa, bine, foarte, atât, cât, aproape, undeva, pretutindeni, nicăieri, înăuntru, afară, înainte, dincolo, dincoace, odinioară, târziu, negreșit, firește, parcă, poate, întruna, necontenit, jos, sus, cândva, mereu, repede.

9. Scrieți câte 2 propoziții afirmative și câte 2 negative cu verbele la imperativ, utilizând verbele:

a pleca, a vedea, a deschide, a se descurca, a socoti, a-și face socoteala, a începe, a ști, a înțelege, a se scula, a se arăta, a plesni, a rămâne.

10. Deschideți parantezele și puneți verbele la timpurile corespunzătoare:

 Costache (a face) din cap semn lui Ion (a veni) după el. Și în cancelarie îl (a întreba) scurt: — Ce (vrea)? — dar nu-i (a lăsa) timp (a răspunde). În aceeași clipă îl (a plesni) peste gură. Îi mai (a trage) câteva palme și după câteva minute de răfuială, un argat îl (a scoate) în brânci din ogradă și-i (a azvârli) căciula peste poartă. Bietul Ion, cu capul gol, cu părul smuls (a se duce) spre casă. Safta (a rămâne) încremenită, când îl (a vedea) și (a începe) (a plânge) în hohote.
 Așa (a obișnui) boierii (a se socoti) cu țăranii de pe moșiile lor.

11. Răspundeți la următoarele întrebări:

1. De ce vrea Ion să-l mai vadă o dată pe boier? 2. De ce s-a încurcat Ion în datorii? 3. Ce crede Ion despre datoria sa? 4. Ce-i spunea nevastă-sa? 5. De ce se hotărăște Ion să mai vorbească o dată cu boierul? 6. Cum s-a purtat boierul, când l-a văzut din nou pe Ion? 7. Cine era Costache? 8. Care a fost convorbirea dintre boier și Costache? 9. Și care au fost urmările acestei convorbiri? 10. Cum arăta Ion după răfuială? 11. În ce a constat socoteala boierului?

12. Puneți opt-zece întrebări la textul „Arendașul român“.

13. Deschideți parantezele și puneți formele accentuate sau neaccentuate ale pronumelor personale la cazurile corespunzătoare:

1. El a promis demult aceste cărți, dar nu (ele) a adus încă. 2. El a fost bolnav nu demult și (el) e frică să nu răcească. 3. (Eu) place să (eu) amintesc de copilăria mea. 4. Eu am luat revistele (el) și (ele) am citit. 5. Ei ar fi vrut să (voi) invite, dar nu sunt siguri că veți veni. 7. Explicați (noi), fiți bun, încă o dată această regulă, căci noi n-am înțeles (pe ea). 8. Noi (voi) mulțumim pentru ajutorul pe care (noi) (pe el) ați dat. 9. Eu (pe el) am rugat să ne scrie un articol. 10. (Ei) s-a comunicat că aceste cărți au fost cumpărate la timp. 11. Am văzut dicționarul despre care (eu) ați vorbit și am vrut să (voi) (pe el) cumpăr.

14. Formați Gerunziul și Participiul verbelor:

a face, a spune, a merge, a veni, a scrie, a muri, a pune, a vedea, a zice, a apuca, a se ivi, a trage, a striga.

15. Scrieți cu cuvinte următoarele date:

1.I, 13.II, 23.III, 5.XII, 6.IV, 23.VII, 1.IX, 17.VII.

16. Puneți întrebări la cuvintele evidențiate:

Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prășilă. În doi ani de când sunt aici, numai tu nu te-ai dat pe brazdă. Se apropie de țăran și începe să-i care la pumni în cap. Țăranul iese năucit și se duce la primărie să se jeluiască. După un ceas se ivește primarul cu căciula-n mână la poarta boierului. A doua zi Ion se duce cu o petiție la subprefect; acesta pune rezoluția, recomandând petiția primarului. Țăranul se duce la târg cu chirie și dă o hârtie prefectului. Acesta recomandă subprefectului plângerea țăranului.

17. Scrieți următoarele verbe la persoana 1-a, timpul prezent modul indicativ, conjunctiv și condițional-optativ:

a-și crește copiii, a se apropia de țăran, a uita de datorie, a veni la muncă, a nu-și mai vedea capul de treabă, a da pe cineva în vileag, a face un raport amănunțit.

18. Traduceți în românește:

1. Мы знаем его очень хорошо, и он внушает нам большое уважение.
   
2. Мне кажется, что он уже видел эту книгу.
   
3. Нам казалось, что поезд двигался очень медленно.
   
4. Не кажется ли вам, что этот текст слишком труден? Наоборот, мне кажется, что он легкий.
   
5. Он поблагодарил нас за приглашение и сказал, что постарается прийти.
   
6. Разве вам не сказали, что наше совещание не состоится сегодня? Нет, мне не сказали.
   
7. Мы попросили его написать статью для нашего сборника, и он обещал принести нам ее.
   
8. Я знаю, что у вас есть эта книга. Дайте мне ее хотя бы до завтра. К сожалению, я не могу вам ее дать, она мне самому нужна.
   

9. Я видел словарь, о котором вы мне говорили, я хотел его вам купить, но у меня не было с собой денег.
   
10. Вот эти газеты, передайте их ему и поблагодарите его.
    
11. Мой брат передал мне, что вы сегодня заняты.
    
12. Когда они прибудут на место назначения (la punctul de destinație), они отправят мне сообщение.
    
13. Завтра я принесу тебе книгу.
    
14. Если бы вы мне позвонили, я бы вас подождал.
    
15. Он меня знает, мы когда-то отдыхали вместе.
    
16. Он меня спросил, до которого часа я буду на работе.
    

17. Дайте мне вашу тетрадь.
    
18. Позвоните мне завтра.
    
19. Подождите меня, я сейчас приду.
    
20. Покажите нам, пожалуйста, наши контрольные работы.
    
21. Он меня не знает.
    
22. Они меня не видели.
    
23. Они мне ничего не ответили.
    
24. Я вас спросила, а вы мне ответили.
    

 Б. Крестьянин шагает в город, подает прошение префекту, жалуется, что арендатор заставляет его дважды отрабатывать за один и тот же долг, да к тому же и дерется.
 У префекта голова полна своими заботами. Местной организации правительственной партии угрожает раскол. Если правительство потеряет в городе несколько видных своих сторонников, то и префект потеряет свое место. А у него ... большая семья.
 И вот... префект передает жалобу крестьянина своему помощнику. Субпрефект как раз собирается улаживать свои частные дела с арендатором, и он посылает крестьянина вперед, говоря, что догонит его по дороге. И в самом деле, он не только догоняет жалобщика, но и перегоняет его.
 Приехав в село, субпрефект, разумеется, останавливается у арендатора. С аппетитом покушав, выпив и поспав часика два, субпрефект идет в примэрию под руку с арендатором.
 Вызывают крестьянина на допрос.

19. Compuneți câte două propoziții cu expresiile:

cu toate acestea, de colo până colo, ciudat de tot, ce-o fi o fi, în niciun chip, o para chioară, a deschide capul, a se alege cu nimic.

20. Faceți rezumatul scris și oral al schiței „Socoteala“.

21. Scrieți un dialog întrebuințând, următoarele expresii și cuvinte:

a nu înțelege în niciun chip, a deschide capul, a-și scoate casa din iarnă, a se alege cu ceva, ciudat de tot, a scoate dator, a fi mai cu inimă, para chioară, a face din nou (socoteala), acum, într-un noroc, a avea bunătate, a face semn din cap, în aceeași clipă, după câteva minute.

22. Povestiți cu cuvintele dumneavoastră textul „Arendașul român“.