Урок 34

Vulpea bearcă

după Al. Odobescu.
din Pseudokyneghetikos

 A fost odată un vânător, care de câte ori mergea la vânătoare, avea obicei să ia cu dânsul pe slujitorul său, iar, când se întorcea, povestea cui vrea să-l asculte, o mulțime de întâmplări minunate, care de când lumea nu trecuseră nimănui nici în vis și la toate aceste basme nu lipsise niciodată de a aduce ca martor pe biata slugă, adevărat om al lui dumnezeu.
 Azi așa, mâine așa, până când, într-o zi, acesta sătul de a face mereu de pomană meseria ticăloasă de martor mincinos, își ceru seama de la stăpân și voi cu tot dinadinsul ca să-și ia ziua bună de la el.
 Stăpânul stărui ca să afle pricina acestei neașteptate hotărâri și cu vorbe blânde îl întrebă.
 — Oare nu te mulțumești cu simbria ta și cu traiul ce ai în casă la mine, de vrei să mă lași?
 — Să nu păcătuiesc, cucoane, îi răspunse slujitorul: toate sunt bune la domnia-ta, d-zeu să-ți dea tot binele. Dar să-ți spun curat și să nu-ți fie cu supărare: uite, mă mustră cugetul de atâtea dovezi mincinoase ce-mi ceri să dau pe toată ziua, când începi — adică să fie cu iertăciune — când începi a tăia la palavre vânătorești. E păcat de dumnezeu, cucoane, să mă afund cu totul în focul Gheenei și să port eu, săracul de mine, tot ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bună voie sufletul. Lasă-mă mai bine să mă duc cu dumnezeu.
 Așa vorbise servitorul și stăpânul se puse pe gânduri; dar fiindcă el cunoștea prețul unei slugi drepte și credincioase, se răzgândi bine și-i răspunse într-astfel:
 — Ia ascultă, băiete! Văz că tu ești om cu frica lui dumnezeu. Rămâi la mine și ajută-mă să mă dezbăr de pârdalnicul meu nărav. Crede-mă nici eu n-aș voi să spun ceea ce nu prea este adevărul; dar ce să-i faci năravului? Mă ia gura pe dinainte. Așadar, să facem cum e mai bine; să facem între noi o învoială, ca să scap și eu de așa urât cusur, să rămâi și tu împăcat cu sufletul. Când mă voi afla în vreo adunare, tu să stai la spatele meu și, când vei auzi că încep a croi câte una mai deochiată, tu să mă tragi de mâneca hainei, căci eu îndată voi îndrepta-o după ființa adevărului.
 Așa spuseseră și așa rămăsese să fie.
 Peste câteva zile, șezând la masă cu alții, vânătorul începu să povestească că, la o vânătoare, la care fusese de curând i-a ieșit înainte o vulpe care avea o coadă lungă, lungă cel puțin de cinci stânjeni!!!
 Pe când, în focul povestirii, el rostea aceasta cu cea mai deplină încredințare, ca și când lucrul ar fi fost întocmai după cum spunea, deodată se simți tras pe dindărăt, de mâneca surtucului. Își adusese aminte de tocmeala cu slujitorul; își luă vorba înapoi și îndreptându-se, că în înfierbințeala vânătorii, nu va fi văzut tocmai bine, reduse coada până la vreo doi stânjeni. O nouă smânceală de haină îl făcu s-o mai scurteze cu un stânjen.
 La a treia o ciunti până la doi coți. Simțind însă și acum efectele restrictive ale conștiinței servitorului, se înduplecă a mai reteza din coada vulpii:
 — Doi coți întocmai nu va fi fost, zise el asudând, dar pe legea mea, că era de un cot și mai bine!
 Sluga, care se bucurase și mulțumise în sine lui dumnezeu auzind pe stăpânul său cum se leapădă din ce mai mult de ispitele Satanei, crezu că e momentul nimerit spre a-l aduce la o deplină pocăință și-l mai trase încă o dată de mânecă. Dar răbdarea vânătorului ajunsese la culme și întorcându-se deodată, înfuriat, către neîmblânzitul său cenzor, se răsti la dânsul strigând în gura mare:
 — Bine, mișelule! Nu ți-e destul cu atâta? Ce? Vrei să las vulpea bearcă? Dar mai bine să te ia pe tine dracul de o mie de ori, decât să rămâie vulpea mea fără coadă!

Vocabular

Expresii

Давнопрошедшее время (Mai mult ca perfectul)

Образование

Это простое время. Оно образуется из корня причастия, к которому прибавляются следующие окончания:

Спряжение глаголов в давнопрошедшем времени

Примечание: Глаголы, употребляющиеся в Mai mult ca perfectul, носят ударение в единственном числе на предпоследнем слоге, а во множественном — на третьем слоге от конца.

Употребление

Давнопрошедшее время (Mai mult ca perfectul) употребляется для обозначения действия, совершившегося раньше другого, прошедшего действия. Оно может употребляться как в придаточных, так и в главных предложениях. Например:

Așa vorbise servitorul și stăpânul se puse pe gânduri. Își adusese aminte de tocmeala cu slujitorul și își luă vorba înapoi. Dar răbdarea vânătorului ajunsese la culme și întorcându-se deodată, înfuriat, către neîmblânzitul său cenzor, se răsti la dânsul, strigând în gura mare.

В придаточном предложении Mai mult ca perfectul выражает действие, предшествующее действию главного предложения, выраженному в одном из прошедших времен: Perfectul compus, Perfectul simplu, Imperfectul. Например:

După ce se întorsese de la vânătoare, începu să povestească o mulțime de întâmplări minunate.

Примечание: Давнопрошедшее время в разговорной речи используется редко; в разговорной речи предшествование передаётся обычно глаголом в Perfectul compus:

El a povestit că în tinerețe a studiat la Paris. Он рассказал, что в молодости обучался в Париже.

Союзы (Conjuncții)

По своей форме союзы могут быть простыми (conjuncții simple) и сложными (conjuncții compuse).

Простые союзы: și, ci, că, dacă, iar, însă, nici, ori, sau, fie.

Сложные союзы: ca să, ci și, deși, deoarece, fiindcă, pentru că, fără (ca) să, până să etc.

Кроме того, в румынском языке имеются еще союзные слова (locuțiuni conjuncționale), как, например: ca și când, ca și cum, cât timp, cu toate că, de aceea, din cauză că, în loc să, în timp ce, ori de câte ori.

По употреблению союзы делятся на две группы:

1) сочинительные (coordonatoare) и 2) подчинительные (subordonatoare). В свою очередь сочинительные союзы подразделяются на:

а) соединительные: și, nici;
б) противительные: dar, iar, însă, ci;
в) разделительные: sau, ori;
г) пояснительные: deci, adică, așadar, prin urmare, de aceea.

Сочинительные союзы и союзные слова соединяют члены предложения и целые предложения.

Подчинительные союзы разделяются на:

а) временные: când, de când, pe când, după ce, îndată ce;
б) причинные: fiindcă, pentru că, deoarece, căci;
в) цели: ca să;
г) следствия: încât, așadar, că;
д) условные: dacă, fiindcă, pentru că, deoarece;
е) уступительные: deși, cu toate că, măcar că;
ж) изъяснительные: cum, după cum, că.

Подчинительные союзы соединяют только предложения, из которых одно является главным, другое придаточным.

Privighetoarea

după I. Al. Brătescu-Voinești

— Ce ai, nene Iorgule? Parcă ai fi supărat.
— E!...
— Ba nu zău, ți s-a întâmplat ceva?
— Mi s-a întâmplat o ticăloșie... Nici nu știu cum să-ți spui... Știi că prin fundul curții mele trece iazul morilor. Când n-am ce face dau cu undița la pește. Am acolo în stânga scării pentru scăldat, o adâncătură, în care arunc în toate serile câte o bucată de mămăligă, ori câte un pumn de grâu fiert: nadă la pești... Și uneori, mai ales acum primăvara, prânz... nu cine știe ce pești mari, dar în sfârșit... Tu nu ești pescar; n-ai dat cu undița niciodață... E păcat... La mine acolo, e frumos de tot: o umbră deasă și răcoroasă, și apa care curge lin printre salcii pletoase... Să vii odată să vezi... Acum eu am undițe sistematice, de se strâng, se fac baston; dar aici în iaz nu le întrebuințez, că prea sunt lungi... Iau câte o nuia de alun, îi pun ață, plumb și cârlig, și gata; iar când plec de acolo, înfășor ața pe nuia și o bag într-un tufiș de răchită. În tufișurile astea și în sălciile de pe marginea iazului vin privighetoare și cântă toată noaptea... De multe ori când stau liniștit la pescuit, vin săracele până lângă mine, aproape de tot, să le prinzi cu mâna, parcă ar fi oarbe: umblă după ouă de furnici și după râme. Ce e azi? Joi. Alaltăseară, marți, a venit pe la noi căpitanul Delescu cu nevastă-sa și am stat cu toții în pridvor să le ascultăm. Nu cânta una, cântau zece, cincisprezece; răsună tot zăvoiul... Și cum era o lună ca ziua și mirosea liliacul... am petrecut o seară... să-l întrebi pe el... Mai ales una, chiar în grădină la mine, într-o salcie pletoasă, cânta... doamne, dumnezeule!.. De câte ori începea, făcea într-un fel nou. Încât Victorița, nevasta căpitanului, luase un condei, să însemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea... Pe la douăsprezece ne-au plecat musafirii, iar nevasta căpitanului, după ce ne-a zis nouă „bună seara“, a făcut bezele înspre salcia pletoasă, strigând: „La revedere, puică, pe mâine seară!“
 Și au venit și aseară; dar în salcie nu mai cânta privighetoarea... Se auzeau în zăvoi, dincolo peste iaz, o mulțime; aici însă nu... Ne gândeam că poate își găsise soția și s-o fi dus după ea în zăvoi; și ne sileam s-o recunoaștem după cântec; dar ori că era prea departe și nu puteam deosebi toate sunetele, ori că nu cântă toate la fel; dar lucru hotărât, lipsea un sunet; n-auzeam pe nici una făcând: clings! clings! Asta nu auzeam și să vezi de ce... Azi-dimineață neavând treabă, scobor la gârlă. Lăsasem în ajun undița acolo într-un tufiș... O caut: nimic. Zic: să știi că mi-a furat-o cineva. Când mă uit mai bine, o văz mai departe pe jos. Dau s-o ridic: ața deșirată de pe băț și încurcată în răchită. Mă iau după fir și ce să vezi? Parcă și acum mi se sfâșie inima... Lăsasem râma în cârligul undiței; și biata privighetoare, umblând după mâncare, a înghițit cârligul!.. Sărăcuța! cât trebuie să se fi zbătut, cât trebuie să se fi chinuit!.. Acum stă moartă, cu aripioarele întinse, iar pe ochișorii ei, ca două mărgele negre, năpădiseră furnicile... Pe legea mea! Sunt așa întâmplări absurde care-ți tulbură mintea, îți zdruncină credința... Auzi, dumneata, moartă: cu cârligul înfipt în gușulița aia, care scotea sunetele alea dumnezeiești! Auzi, dumneata, cum am răsplătit eu păsărică aia nevinovată, pentru că ne desfătase cu viersul ei! Când mă gândesc, îmi vine nebunie; dar știi, nebunie!... Ah! ochișorii ăia negri pe care năpădiseră furnicile!...

Exerciții

1. Citiți textele „Vulpea bearcă“ și „Privighetoarea“ și copiați verbele care stau la Mai mult ca perfect. Traduceți-le.

2. Copiați conjuncțiile din textele „Vulpea bearcă“ și „Privighetoarea“. Traduceți-le.

3. Deschideți parantezele și puneți verbele la Mai mult ca perfect:

 Profesorul nostru (a povesti) câteva fragmente din opera literară principală a lui Alexandru Odobescu „Pseudokyneghetikos“. Această lucrare (a fi) concepută ca o prefață la „Manualul vânătorului“ întocmit de C. Cornescu. Prefața la manual (a deveni) ea însăși un manual, sau mai bine zis „Fals tratat de vânătoare“, doarece Odobescu a vorbit aici despre lucruri foarte disparate, luând, ca pretext tema vânătorii, pe care o urmărește în sculptură, arhitectură, pictură, muzică, literatură și folclor. Modelul lui Odobescu (a fi) „Laocoon sau despre granițele dintre muzică și poezie“ a lui Lessing, precum și „Arabescurile“ lui Gogol. „Pseudokyneghetikos“ a apărut în 1874, după ce în 1857 (a apărea) nuvela istorică a lui Odobescu „Mihnea-Vodă cel Rău“, iar în 1860 (a apărea) nuvela „Doamna Chiajna“.
 În 1870 Odobescu (a fi) ales membru al Academiei Române, iar în 1877 militează pentru alianța cu Rusia.

4. Puneți verbele din exercițiul de mai sus (№ III) la Perfectul compus:

5. Puneți conjuncțiile necesare:

A fost odată un vânător, care de câte ori mergea la vânătoare, avea obiceiul să ia cu dânsul pe slujitorul său, când se întorcea, povestea o mulțime de întâmplări minunate. Într-o zi, slujitorul își ceru seama de la stăpân voi cu tot dinadinsul să-și ia ziua bună de la el. Stăpânul stărui afle pricina acestei neașteptate hotărâri cu vorbe blânde îl întrebă se mulțumește cu simbria cu traiul din casa lui. Servitorul îi răspunse toate sunt bune la el, vorbind sincer, trebuie recunoască că îl mustră cugetul de atâtea dovezi mincinoase, pe care i le cere stăpânul, începe a tăia la palavre vânătorești. Așa vorbise servitorul stăpânul se puse pe gânduri; el cunoștea prețul unei slugi drepte credincioase, vânătorul se răzgândi bine zise: eu n-aș voi spun nu prea este adevărul; ce -i faci năravului. Mă ia gura pe dinainte. să facem e mai bine. Când mă voi afla în vreo adunare, tu stai la spatele meu, vei auzi încep a croi câte una mai deochiată, tu să mă tragi de mâneca hainei, eu îndată voi îndrepta-o după ființa adevărului.

6. Găsiți substantivele care au aceeași rădăcină cu următoarele verbe:

a vâna, a merge, a povesti, a se întâmpla, a lipsi, a cere, a hotărî, a se mulțumi, a păcătui, a mustra, a dovedi, a ierta, a purta, a prețui, a se învoi, a scăpa, a împăca, a auzi, a trage, a îndrepta, a încredința, a se înfierbânta, a reduce, a smânci, a ciunti, a netezi, a nimeri.

7. Scrieți următoarele verbe la Mai mult ca perfect:

a) la persoana întâi singular și plural forma afirmativă:

a fi, a merge, a face, a cere, a lua.

b) la persoana a doua singular și plural forma negativă:

a se mulțumi, a da, a spune, a începe, a tăia.

c) la persoana a treia singular și plural forma afirmativă:

a purta, a pune, a se răzgândi, a răspunde, a asculta.

8. Găsiți adjectivele care se potrivesc substantivelor:

o vânătoare, un slujitor, o întâmplare, o lume, un vis, un martor, un stăpân, o hotărâre, o vorbă, o simbrie, un trai, un cuget, o dovadă, un păcat, un preț, un nărav, o coadă, o conștiință, o ispită, o răbdare, o vulpe.

9. Puneți verbele dintre paranteze la timpurile trecute necesare:

Alexandru Odobescu, fiul generalului Odobescu, (a se naște) la București în 1834. La colegiul Sf. Sava, unde (a fi) elev, Al. Odobescu (a-și însuși) ideile revoluției din 1848. Deoarece în casa părintească (a se vorbi) limba rusă, Odobescu (a face cunoștință) contact cu marea literatură clasică rusă, citindu-i în original pe Turgheniev, Gogol și Lermontov. La Paris, în 1850 (a face parte) din societatea revoluționară „Junimea română“. Aici i- (a cunoaște) pe N. Bălcescu, V. Alecsandri, Al. Russo, M. Kogălniceanu și alții. În 1855 (a se întoarce) în țară și (a colabora) la revista „România literară“. În 1874 Odobescu (a fi numit) profesor de arheologie la Universitatea din București.

10. Răspundeți la următoarele întrebări:

1. Din ce operă a lui Al. Odobescu este anecdota „Vulpea bearcă“? 2. Ce obicei avea vânătorul despre care e vorba în „Vulpea bearcă“? 3. De ce vruse slujitorul să plece într-o bună zi de la el? 4. Ce consimți să facă vânătorul, ca să se dezobișnuiască de urâtul său obicei? 5. Ce se întâmplă peste câteva zile? 6. De câte ori fusese smâncit vânătorul de slujitorul său? 7. Ce strigă vânătorul, când răbdarea îi ajunse la culme? 8. Care este morala acestei anecdote?

11. Numiți sinonimele următoarelor cuvinte și expresii:

un slujitor, a voi, a avea obiceiul, a se întoarce, a se afunda, sărac, a cunoaște, de bunăvoie, niște palavre, un cuget, a asuda, încă o dată, către.

12. Numiți antonimele următoarelor cuvinte și expresii:

a încărca, bine, o supărare, credincios, o frică, un adevăr, pe dinainte, a rămâne, lung, a scurta, fără.

13. Traduceți și explicați omonimele nouă, cot, mare, întâlnite în text.

14. Scrieți următoarele adjective la masculin:

minunată, biată, adevărată, sătulă, ticăloasă, mincinoasă, neașteptată, blândă, curată, săracă, dreaptă, credincioasă, nouă, neîmblânzită.

15. Formați Gerunziul următoarelor verbe:

a fi, a merge, a avea, a se întoarce, a povesti, a asculta, a trece, a lipsi, a aduce, a face, a cere, a întreba, a hotărî, a mustra, a se mulțumi, a stărui, a spune, a începe, a răspunde, a lăsa, a dovedi, a purta, a încărca, a se duce, a se răzgândi, a se dezbăra, a rămâne, a se împăca, a-și aduce aminte, a-și lua vorba înapoi, a se îndrepta, a simți, a se răsti, a se îndupleca, a se bucura.

16. Traduceți în românește, întrebuințând formele necesare ale condiționalului-optativ:

1. Если бы у тебя было время сегодня, ты пошел бы со мной в театр?
   
2. Сегодня я не смогу, но завтра я с удовольствием пошел бы в театр.
   
3. Скорей бы пришло лето, и мы смогли бы чаще ходить куда нам хочется.
   
4. Если бы вы пришли немного позже, мы бы опоздали на этот концерт.
   
5. Если бы была хорошая погода, мы бы поехали на пароходе до Воробьевых гор.
   
6. Я не пришел бы к тебе, если бы ты не пригласил меня.
   
7. Если бы я был голоден, я бы тебе сказал.
   

17. Compuneți propoziții sau fraze cu pronumele personale: îmi, mi, îți, ți, lui, îi, ei, i, o, lor, le, și cu conjuncțiile:

dacă, iar, ci, nici, ori, sau, ca să, deși, deoarece, fiindcă, până să, îndată ce, așadar, măcar că, după cum.

18. Compuneți cinci propoziții simple și cinci propoziții dezvoltate, folosind cuvintele și expresiile:

a fost odată, ori de câte ori, să nu-ți fie cu supărare, a tăia la palavre vânătorești, a se pune pe gânduri, a lua gura pe dinainte, pe legea mea, a striga în gura mare.

19. Traduceți în românește:

1. Мы приехали на вокзал, когда поезд уже ушел.
   
2. Едва мы приехали на вокзал, как поезд тронулся.
   
3. Я узнал, что мой товарищ вернулся вчера из Бухареста.
   
4. Как только он приехал в Москву, я пошел к нему.
   
5. Когда я вошел в комнату, я поздоровался с его друзьями, которые там находились.
   
6. Как только мой друг увидел меня, он подошел ко мне.
   
7. Когда мы закончили писать упражнение, мы передали тетради нашему преподавателю.
   

20. Scrieți cu cuvinte după modelul următor:

60 – 5 = 55 — șaizeci minus cinci face cincizeci și cinci
27 + 4 = 31 — douăzeci și șapte plus patru face treizeci și unu
30 x 3 = 90 — treizeci ori trei face nouăzeci
60 : 4=15 — șaizeci împărțit la patru face cincisprezece

21. Formați cu sufixele: -ință, -mânt, -tor, -toare, -torie, -ime, -tate, -ie substantivele corespunzătoare.

Formați cu sufixele: -esc, -al, -atic, -os, -nic, -aș, -el, -ică, -ior, -uț adjectivele corespunzătoare.

Formați cu sufixele: -iza, -fica, -ăși, -ui verbele corespunzătoare.

Formați cu prefixele: în- (îm-), des- (dez-), răs- (răz-) verbele corespunzătoare.

22. Faceți în scris rezumatul textului „Vulpea bearcă“.

23. Exemple de teme:

1. Descrieți o întâmplare de la o vânătoare.
2. Povestiți o scenă de vânătoare din cartea lui I. Turgheniev „Povestirile unui vânător“.
3. Descrieți tabloul pictorului Perov — „Popasul“.

24. Puneți zece întrebări la schița lui I. Al. Brătescu-Voinești „Privighetoarea“.